Intamplari nostime in metrou

10/26/2008 12:01:00 AM

Da, 7.30 este ora la care m-am trezit azi (adica 8.30). După ce ieri am dormit 12 orewar smileys, aseară mi-am făcut de cap până la 1 şi am citit un ziar până am adormit. Acum am revenit pentru că am promis să vă povestesc faza cu sudoku şi metroul.

Se făcea că eram în metrou cu sor'mea şi doi prieteni. Ei stăteau de vorbă, iar eu mă holbam în ziar dându-mi pumni că greşisem nişte numere. Era foarte aglomerat şi cu toate astea am simţit aşa o privire fix în direcţia mea. M-am gândit că cineva citeşte ceva din ziarul meu, tuturor ni se întâmplă, inclusiv mie. Şi tot simţeam privirea peste umărul meu şi peste 10 secunde, privirii i se alătură şi o voce.

Vedeţi că aţi greşit acolo.

Puţin surprinsă îi spun: Ştiu, am văzut.

Îngroş repede cu pixul pe ziar (probabil a doua oară am trecut ceva şi mai greşit, dar ce mai contează), prietenii cu care eram bufnesc în râs. Tipu' tot se holba în ziarul meu. M-am foit io, am schimbat partea ziarului prefăcându-mă că citesc altă pagină... puştiulică tot insista... în fine, până la urmă a coborât la Dristor (parcă) dar oricum m-a enervat că a insistat. Adică nu m-a deranjat că mi-a atras atenţia, chiar nu l-am considerat nebun sau mai ştiu eu ce... dar... oricum... a bit freaky I have to admit. Era un puştam de liceu dintr-ăsta muritor (jumping smileys ce cucu-in-the-head suntconfused smileys ) Oricum, a fost nostim, măcar am avut şi eu ce povesti la ITC gnihihi war smileys

Aşa şi încă o fază tot în metrou... am râs toată ziua aia când îmi aduceam aminte. Ştiţi faimoasa bătaie pe scaune, o întâlnim şi în ratb şi în metrou. Eh, lumea.... care fuge după scaune e mai subtilă, chiar dacă aleargă şi îi ţin pe ceilalţi de mâini şi de picioare numai să prindă ei. La ce mă refer, de exemplu dacă nu prinzi locul nu te apuci să înjuri : Bă, băga-mi-aş pula, mi-ai luat-o înainte.

Doar te uiţi urât şi apuci bine bara în mână. Tu eşti ăla care rămâne cu bara.

Din start zic că eu nu fac asta. Nu mă bat pe locuri, dar mă aşez dacă se eliberează unul din faţa mea şi mai am mult de mers. În fine, asta aşa... ca informaţie în plus. Noi oricum stăm jos mereu în metrou dimineaţa pentru că îl luăm de la capăt şi narolleye smileys. În dimineaţa aia... la una dintre cele mai aglomerate staţii, ăştia stăteau pregătiţi la uşi ca atunci când se deschid să prindă loc. Maraton.

Atenţie, se deschid uşile... echivalent cu: Pe locuri, fiţi gata, start! Şi piuitul ăla egal cu împuşcătura de pistol.

În faţa noastră, o femeie de vreo 40 de ani, care era îmbrăcată chiar bine, se repede la două locuri. Pe unul îl prinde ea şi pe celălalt o tipă de vreo 20 de ani. Asta de 40 se uită urât şi ţipă la ea :

Păi, dacă nu vă mişcaţi mai repede !!!

Tipa se uită cu ochii beliţi la ea şi îi zice un: Doamnee fereşte...

Pe mine m-a bufnit instantaneu râsul şi până am ajuns la birou numai aşa am ţinut-o. Godwinking smileys! Not normal dude... happy smileys

p.s. femeia de 40 de ani era însoţită de mama ei, deci era de înţeles că avea nevoie de două locurimad smileys.

1 commentsuri:

Cristiana said...

Dude...the joy in my life.Am ras cu pofta,f,funny ti-a iesit :D

*guilty look*: eu tre sa recunosc,sunt una dintre disperatele dupa locuri.>:)
:D.Eu prefer sa folosesc scuza: imi mareste spiritul competitiv.Lol.