Stiu ca pentru majoritatea care citesc ce scriu, sunt plictisitoare. Nu va faceti griji, si eu ma plictisesc cateodata de mine, toti cred ca avem momente in care am vrea sa facem schimb de trupuri, de suflete, de ganduri. Toti ne-am imaginat sa ne putem schimba partile corpului cand ne dor sau cand nu ne convine ceva la ele. Dar nu o sa putem face asta, pentru ca sunt acolo.. sunt ale tale, sunt atasate de tine, sunt calzi, sunt oase si e piele... carne, fibre, muschi... totul face parte din tine. Ei bine, totul face parte din mine. Nu pot sa ignor faptul ca am ceva de zis, din pacate nici calmant nu pot sa iau, asa ca o sa scriu fie ca e plictisitor sau nu. Nu va oblig sa cititi, dar tineti minte ca fiecare cuvant a trecut prin mine, fiecare cuvant a fost digerat si transpus in fata voastra. Poate candva, cineva, intr-o casa de turta dulce, cu tv si internet o sa ma inteleaga si o sa traiasca prin mine.
Am tastat gresit?
6/03/2007 07:46:00 AM
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 commentsuri:
...da,toti ne plictisim uneori de noi,de trupurile noastre,de gandurile noastre...dar traim cu ele,bune sau...aproape bune.nu stiu insa daca plictiseala e inspirata de ceea ce scrii tu,sau starea aceasta e deja in noi inainte de a ne apropia de monitor.
"casa de turta dulce"?
Alexandra are suflet de copil.
:)
Viorelia Diana
:))) ce comentariu frumos Diana, multumesc
Post a Comment