Sunt ceea ce gândesc

Cand ma gandesc la oameni singuri. Vreau sa nu se asemene cu mine nimeni, si totusi, tu esti acolo. Parte din mine. Ma simt de parca te-as cunoaste de toata viata, de-aia ma gandesc la tine. Nu stiu daca e doar imaginatia de pana acum, nu stiu daca e ceva adevarat, dar intelege-ma. Intru in sevraj fara asta. Din asta traiesc. M-ai facut sa scriu din nou. Iti multumesc, fac o plecaciune. Rochia mea de nisip matura podeaua, dar nu te indragosti de mine. Rupe-ma de imaginatia mea, lasa-ma sa atarn din gura ta. Lasa-ma sa imi tes o panza de durere, lasa-ma in panza mea. Nu te infasura in ea pentru ca mi-e teama. Mi-e frica sa nu confund ce simt cu ce vreau. Rezist sa stii, nu tu esti problema, nu tu esti incertitudinea, ci eu. Daca fac vreo prostie si sting lumanarea cu suflarea mea aspra ? Daca sting lumanarea cu degetele mele reci? Daca.... Daca... te sting? Ce vei face?
Cand nu exista o certitudine nici in ceea ce simt. Poate iti irosesti timpul intr-o cana cu cenusa. Dar daca stii cum sa ma ranesti, daca stii cum sa ma diluezi poate ma transform intr-o calimara cu tus. Poate o sa ma foloseasca cineva sa picteze ceva frumos. Nu m-as supara, doar sa fie atent la detaliile tehnice. Fii atent doar la ce pictezi. Sa nu-ti pese cum ma tii in mana, sa nu-ti pese daca ma versi.
Cand stiu ca ma las coplesita de niste ganduri. Nu stiu daca le dau prea multa importanta. Oare le dau prea multa importanta? Nu sunt lucruri materiale, nu sunt de o culoare pe care o poti vedea. Gandurile mele sunt obsesiile mele. Stii de ce ? Pentru ca ele sunt cele care ma tradeaza cel mai mult, de ele imi este frica. Sunt niste bestii cu solzi pe spate si fara un sex definit. Te absorb mai mult pe zi ce trece, ai auzit? Pe tine, tot mai mult. Tu esti victima lor. A lor? Poate a mea. “Poate” ce cuvant interesant.
Stiind ca iti spun tot, acum. Imi transpira pielea si emana un miros puternic de plastic. Plasticul pana la urma e bun la orice, nu? Cani de plastic, din care sa sorbi in liniste. Stai, nu se varsa. Tot ce e de plastic e bun si frumos, pacat ca tine putin. Se rup repede lucrurile de plastic, dar sunt transparente si folositoare. Eh... poate pana la urma, si panza mea e de plastic. Scapi repde.