Sunt ceea ce gândesc

Această poveste este 1% ficţiune.

Gâlmă. Aşa m-am decis să îmi numesc conştiinţa şi drăcuşorul de pe umărul stâng. Aşadar, Gâlmă este ca un fel de a doua persoană. Uneori am apucături schizofrenice, aştept să termine Andreea facultatea pentru a îmi da verdictul. Despre el veţi începe să auziţi din ce în ce mai des pentru că mi se pare nostim şi pentru că... aşa am eu chef. Gâlmă petrece foarte mult timp în capul meu. Când fac anunţuri, când merg, când dorm, când sunt la toaletă. El e mereu acolo să îmi facă viaţa amară sau să mi-o îmbunătăţească. Când lucrează ca Gâlmă cel Bun îmi spune că nu voi ajunge niciodată nicăieri, nici ca bloggeriţă, nici ca jurnalistă, nici ca nimic. O să fiu un nimeni. Asta de fapt este partea realistă a lucrurilor. Mulţi oameni ajung nimeni şi tot Gâlmă îmi spune să las totul baltă şi să intru în "whatever mood", cum numim eu şi Andreea starea latentă în care nu ne mai pasă de nimic şi doar lăsăm orele să curgă precum un râu de lapte în castronul cu cereale. Ador momentele în care chiar reuşesc să intru în starea de care vă vorbesc, dar atunci Gâlmă se transformă în drăcuşorul de pe umărul stâng şi îmi spune că trebuie să simt lucruri şi frustrări şi toată ziua se schimbă.

Aseară am intrat în whatever mood. Azi de dimineaţă Gâlmă cel Rău m-a trezit din ea spunându-mi că trebuie să mă enervez pe situaţii şi oameni. Am încercat din răsputeri să mă împotrivesc mâniei şi sentimentelor negative, dar drăcuşorul (că nu degeaba i se spune aşa) a învins. M-am enervat, am tunat, am fulgerat apoi din oboseală m-am lăsat din nou cuprinsă de Gâlmă. De fapt, el e partea bună şi partea rea a conştiinţei mele. Uneori pot să îl controlez, alteori nu. Da, asta e el de fapt. Gâlmă cel Rău este de câteva ori doborât şi de oboseală, nu numai de Gâlmă cel Bun. Oricât de mult s-ar împotrivi el, Oboseala câştigă. Ca şi acum de altfel, când el îmi spune să mai stau... dar oboseala spune NU. Oboseala câştigă aşa că mă duc la culcare.

1-0 pentru Oboseală, Gâlmă cel Rău... eşti veriga slabă, tată!