Sunt ceea ce gândesc

Deoarece ieri seară nu am mai apucat să trec pe aici, azi veţi avea parte de două postări. Una acum şi una mai pe seară.

Toţi trecem prin schimbări în viaţă, în anumite momente cheie în care intervin factori sau situaţii la care trebuie să ne adaptăm. Primul job are întotdeauna un impact mare asupra majorităţii oamenilor. Devii mult mai responsabil şi începi să te maturizezi, să conştientizezi anumite lucruri. Astea sunt lucrurile generale, apoi fiecare începe să capete defecte sau calităţi. Una dintre calităţile pe care le-am căpătat este: organizarea. A fi organizat înseamnă a avea mai mult timp pentru tine şi timpul devine un lux când ai un serviciu full time. Încerc să fac tot posibilul să fac cât mai multe lucruri din timp, chiar dacă e un efort ce se adaugă oboselii. Mai mult, nu îmi permit să dorm mai mult sau mai puţin de 8 ore pe noapte. Se mai întâmplă să depăşesc cu 10-20 de minute, dar nu mai mult. De obicei mă culc la 23 şi mă trezesc la 7 (exclus weekendul).

Defectul de care mă împiedic, mai nou, este faptul că nu ţin minte lucruri. Am devenit aiurită, uneori încurc zilele săptămânii sau nu ştiu în ce dată suntem. Înainte nu mi se întâmpla deloc să uit telefonul acasă, de când m-am angajat cred că în cinci zile era să plec fără el. Asta poate fi şi din cauza faptului că sunt foaarte căutată pe telefon, dar la fel era şi înainte. Când vine ora prânzului uit că trebuie să mănânc, e chiar nostim uneori.

Oricum, e interesant să treci prin asta. Diseară vă voi vorbi despre un moment din trecut, din copilărie. Be there or be square !