Sunt ceea ce gândesc

Acum un an şi un pic, când mă chinuiam să îmi iau permisul, a fost o întâmplare nostimă de care am uitat să vă povestesc atunci. După ce am dat prima oara de permis şi am picat traseul, m-am hotărât să îl dau în mă'sa pe instructoru' cu care făcusem şcoala (Zuzu) şi să îmi găsesc altul. Mi-a spus sor'mea de unul foarte bun dar care "şi ăsta e cam Zuz". Mi-am zis să îmi încerc şansele, era mai tânăr şi am zis că mă înţeleg io cumva cu el. După ce l-am aşteptat o oră la 3 grade îmbrăcată într-un pulover amărât de intrasem într-o biserică să mă încălzesc că îmi ieşisera ochii din cap şi porniră spre casă (mai rău ca boschetarii ce să zic), reuşeşte să îşi dea seama cam unde eram (a fost de fapt o neînţelegere). Ne întâlnim şi urc în maşină unde era dumnezeieşte de cald. Şi acum îmi aduc aminte clar şocul suferit din pricina diferenţelor de temperatură. Eh, şedinţa parcurge bine, omu' glumeţ bla-bla-bla. Mă laudă şi îmi zice că conduc bine şi că nu mai ştiu ce... Mă şi la un moment dat ajungem într-o parcare de bloc, dintr-aia cu multe curbe. Şi ăsta începe să vorbeasca la telefon... la unul din telefoane pentru că avea o întreagă colecţie din câte am văzut... Pentru un moment am avut impresia că sunt la camera ascunsă că pe acolo am mai văzut faze de genul, dar seriozitatea din glasul lui îmi spunea că nu mă văd la emisiune. Dialogul a fost (aprox.) cum urmează:

-Bună, iubire... Ce faci... bla-bla-bla.. Ai mai stat o noapte aici? Păi de ce n-ai spus că mergeam şi noi într-un hotel şi făceam ceva... Da' mă mai iubeşti? Vreau să ştiu dacă mă mai iubeşti... Da? Şi ce mi-ai face? Ah! ce ţi-aş muşca buzele alea cărnoase...

Moment în care io încercam fără succes să mă abţin din râs. Mă observă, se uită la mine şi mă întreabă:
- S-a întâmplat ceva?
Io rânjind şi zicând printre dinţi: Nunu...

Mă şi de n-o vorbit cu aia o juma de oră şi numai aşa a ţinut-o. Şi rânjea şi cocheta şi o vrăjea pe aia mai rău ca Merlin. Mă pişam pe mine de râs şi mai trebuia să fiu şi atentă la ce făceam că el CLAR NUMAI LA ŞOFAT NU ÎI STĂTEA GÂNDUL! Era libidinos, mă scârbea de-a dreptul când îl vedeam cum se băleşte la fiecare gagică "bună" pe lângă care treceam. Curvar da' al dracu îţi explica foarte bine ce şi cum la şofat, ba chiar chestii de teorie spre deosebire de tembelul ălălalt care îţi zicea "fă şi tu teste din cartea aia" şi asta era tot. Şi prima şedinţă a ţinut trei sau patru ore pentru că a trebuit să îşi bage maşina la spălătorie şi ca să recuperez timpul pierdut m-a ţinut în plus. Am trecut şi pe acasă pe la el, i-am văzut şi copiii şi soţia... şi chiar m-a dezgustat teribil. Da' era deschis omu'... tare deschis fiin'că el cu gura lui mi-a zis că ce... dacă şi femeile o vor, el să le refuze? Doamne fereşte taică... bagă mare p... în tot ce prinzi şi ce găseşti. Da' şi nevastă-sa proastă. O femeie ştie când e înşelată, dar rămâne dilema dacă va accepta sau nu şi asta clar accepta tot şi pentru ce? Pentru că ea devine "the comfort zone", are mulţumirea că se întoarce mereu la ea... dar mai mult... Eh, în fine... Azi l-am văzut cu o altă elevă în stânga lui şi cu unul dintre copii în spate şi mi-am adus aminte că vouă nu v-am povestit despre Zuzu 2. Aşa l-am numit... pentru că number 1 rămâne totuşi number 1 pe veci. Triluuu!

Noapte bună.