Ora 8.20, la periferia orasului: vant puternic, ploaie, burnitza. Toamna. Intri in metrou, nu mai vezi nimic.
Ora 8.50, statia de metrou politehnica: totul alb in jur, ninge cu fulgi mari. Iarna in adevaratul sens al cuvantului. Dupa 4 randuri a cate 10 scari te intrebi daca ai lesinat pe drum, daca visezi, daca cineva ti-a pus un panou imens in fatza si isi bate joc de tine. Faci cativa pasi in fatza iti dai seama ca totul e adevarat. De fapt Dumnezeu isi bate joc de tine, incearca sa ii multumeasca pe toti.
Ora 9.20, la secretariatul facultatii: programul e de la 8.30 si totusi nimeni nu e aici. Unii chiar asteapta de la 8.30, au crezut ca se respecta programul, ce prosti creduli!
Ora 9.50, in drum spre metrou: pasi mici pasi mici ca nu mai vrem inca o groapa in pamant si o mana invinetita, ne ajunge una.
Ora 10.30, la birou: oh boy, here we go again...
update: am scris ceva nou ce poate fi citit aici... adica un text literar nou... noapte buna.
Vremea pentru toti
2/19/2009 07:09:00 AM
Codul morse:
din seria what the F,
peripetii din lumea mea,
sub semnul intrebarii
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 commentsuri:
Post a Comment