Sunt ceea ce gândesc

Am descoperit azi cum poti baga burta in draci pe bani putini. Nu prea am mai dat de locuri unde sucu' la 330ml sa coste mai putin de 4 lei, dar iata ca cei de la Springtime mi-au facut ziua frumoasa... si mai putin frumoasa...

O sa scriu aici cate cuvinte despre experienta Spring, pro-uri si contra-uri. Nu e o postare platita de nimeni, nici facuta cu reavointa, asta-i doar un blog, eu sunt doar un om, care azi a fost client in acest fast-food. Asta ca sa clarificam posibile neintelegeri care ar putea aparea.

La PRO:

• Servire rapida
• Mancare buna (cel putin pizza) si proaspata
• Preturi exceptionale (a se citi foarte mici pentru centrul al Bucurestiului)
• Pozitionare buna, la indemana, aproape de metrou
• Cafea buna

La CONTRA:

• Personalul de cacat
• Putin cam inghesuit, tavanul jos imi dadea o teribila senzatie de claustrofobie. Si pe langa asta mai era si foarte cald pentru ca nu dadusera drumu la aparatul de aer conditionat
• Serviciul de servire e cam aiurea. Platesti, apoi te duci sa lasi bonul, apoi astepti pana e gata comanda, apoi te duci sa o ridici... apoi... apoi... si se mai uita si alea urat la tine ca nu stii cum merg treburile, de parca eu mananc in fiecare zi acolo, parca n-a fost a treia oara in viata mea cand am intrat la ei.. Pfff, ma lasi...

Cam astea ar fi. Stiu ca avantajele sunt mai multe decat dezavantajele, dar pentru mine conteaza foarte mult personalul... asa ca a reprezentat un MARE minus partea asta. Recunosc ca preturile mi s-au parut foarte bune, mai ales ofertele speciale. Spre exemplu, eu mi-am luat o pizza si o cola la doza cu doar 10 lei, iar pizza a fost foarte gustoasa si nici nu am putut sa o termin. Sa nu mai zic de cafea, care pe langa faptul ca a fost buna, a fost doar 2.5 lei.

Concluzia... ? Am aflat un loc bun unde poti manca bine si ieftin, dar trebuie sa ai nervi de otel sa comanzi... si multa ignoranta la bord. That's all.

Cya.

După cum observaţi, scriu mai des aici decât pe celalalte bloguri acum. Presupun că e vorba de pasiuni, de ce pasiune mă ocup mai mult. Uneori vreau să creez, alteori vreau să urmăresc ce creează alţii.

Azi am descoperit două surse de inspiraţie. Prima este cartea lui H.G. Wells, "Omul invizibil" şi a doua este filmul Julie and Julia. Despre prima sursă o să vorbim la momentul potrivit, după ce termin de citit cartea, pentru a vă prezenta un set complet de impresii. Ne axăm, aşadar, pe a doua sursă.

Julie and Julia, ne prezintă două poveşti în paralel ale unor femei care se confruntă cu acelaşi impas în viaţa lor. Ce le aduce împreună? Pasiunea pentru gătit. Julie Powell este o tânără scriitoare, cu un job obişnuit, care vrea să îşi încerce limitele. Îşi deschide un blog pe care începe să scrie zilnic despre mâncare. Provocarea? 524 de reţete după prima carte scrisă de Julia Child, în 365 de zile. Cred că de aşa ceva aş avea şi eu nevoie, în alt domeniu, normal.

Partea cea mai frumoasă a filmului ? Cele două poveşti sunt adevărate. Dacă daţi o căutare pe Google "Julia Child" o să vedeţi cine a fost şi vă recomand să citiţi înainte câteva date despre ea pentru a înţelege mai bine filmul. Sunt sigură că în SUA este foarte cunoscută, dar uite că eu abia acum am ajuns să citesc mai multe despre ea. Meryl Streep, a reuşit cu adevărat să o readucă la viaţă prin acest rol jucat, ca de obicei, excepţional. Din punctul meu de vedere, e o poveste care merită să fie ascultată/văzută, cu atât mai mult cu cât a murit relativ de curând - în 2004, la vârsta de 92 de ani fără 2 zile- şi a fost o mare sursă de inspiraţie pentru marii bucătari ai vremurilor.

P.S. Am rămas fascinată de modul în care prepară omleta, aşa că am adăugat acest filmuleţ găsit pe youtube. Sper că şi vouă vă place :)

Azi nu prea am despre ce să scriu. Să scriu despre cum am dat cu curu' de pământ în drum spre serviciu din cauza poleiului de pe jos? Da, mi s-a umflat mâna, toată lumea ştie asta şi până acum mi-a trecut aproape de tot. Mă mai doare, da' deh... cu siguranţă mi-o trece până m-oi mărita (deci mi-o trece până niciodată :)) ) Mă speriasem iniţial, să nu fie vreo entorsă ceva... dar nu a fost şi nu e. Am lucrat mai greu, dar asta e... rahaturi se mai întâmplă. Pastele cu sosul făcut aseară nu mi-au priit, pe la prânz mi s-a făcut cam rău. Poate a fost şi de la aerul închis, mă rog, nimic important.

La întoarcerea spre casă metroul a venit dupa 15 minute atât încât era foarte aglomerat şi l-am aşteptat pe următorul care a venit la diferenţă de 3 minute. Aşa da, taică! = am avut loc sa urcăm. Trebuie să încep să îmi fac planuri pentru weekend, vreau să ies cu mai multă lume... cu oameni pe care nu i-am mai văzut de ceva vreme şi cu care abia aştept să mai vorbesc. Sper să fie vreme fromoasă să nu îmi fie scârbă să ies din casă. Mă gândesc cu groază că începem iar cursurile în curând şi că tre să mă duc pe la secretariat să fac rost de câteva informaţii. Information is power, de-aia toate secretarele sunt naşpa. Ele îşi dau seama de valoarea informaţiei. Până una alta, să mai caut reţete pe net, vreau să fac ceva dulce pentru micele dejune din următoarele zile că m-am săturat de fructe. :D Şi o să vă ofer doza de râs... şi vă spun noapte bună.

Traduceri :

Adunatii Copaceni - Gathered Tree People
Afumati - Neversober
Baicoi - Youball
Buhusi - Boo
Buzau - Really Fat Lip
Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogarla - Nigger-River
Constanta - The Steadiness
Dor Marunt - Miniature Melancholy
Husi - Shoo
Navodari - Networkers
Onesti - The Sincere
Pitesti - Youdohide
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Tina
Slobozia - A Very Wrong Local Tradition
Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlati - Gimme Some Noise
Voluntari - Town of Unpaid Assistants

Noapte bună!

Nu ştiu ce fel de viaţă duceţi voi, dar eu am început să fiu mai organizată cu mesele. Probabil asta se întâmplă şi pentru că dimineaţa ajung la 9 la birou şi deci la 9 mănânc, apoi la 13 mergem la masă şi seara... păi, seara nu mai mănânc de câteva luni bune... excepţie fac delicioasele preparate ale mamei carora nu le rezist mereu. De obicei îmi curăţ un greph sau un alt fruct, mai mănânc un iaurt şi asta e tot.

În orice caz la noi se comandă în fiecare zi. Zazapizza sunt nr. one pentru că au nişte salate foarte bune şi consistente. Unii dintre noi preferă să vină cu mâncarea de acasă pentru a nu avea surprize la comandă (vezi orez ars, pizza mică, pizza arsă, mâncare veche, etc.) alţii ca să facă economii. Noi, ca să facem economii, o rugăm pe mama să ne prepare câte ceva în fiecare seară sau dimineaţă, după cum poate şi ea. Eh, în această seară tadadaaaam... am gătit EU! Nu mare lucru, un sos pentru paste, dar a ieşit foarte bun şi abia aştept să îl savurez mai bine mâine la prânz. Reţeta e asta. (cu toate că nu am respectat-o în totalitate, nu am lăsat ciupercile întregi ci le-am tocat). Şi acum vă las pozele să vă băliţi.