Sunt ceea ce gândesc

Ieri a fost o zi plina, care a inceput interesant, apoi a evoluat spre bine si s-a sfarsit in rau.

Sa incep prin a spune ca am condus din nou singura (adica fara un sofer experimentat langa mine)... Prima oara a fost acum mai bine de un an... si atunci aveam cat de cat experienta deoarece conduceam zi de zi. Acum a fost ceva mai special pentru ca nu am mai condus de vreo luna si apropo, sa va spun cum m-am hotarat sa o fac.

Trebuia sa mergem la posta, sa ne luam faimosul somaj... (v-am vorbit si despre el) si cu toate ca aveam masina acasa si nimeni nu avea nevoie de ea, am decis sa mergem cu minunata "caruta" din motive de siguranta. Cand asteptam in statie, vad inaintea noastra un grup vesel de oameni care radeau si se bateau pe spate cu o sticla de bere ieftina in mana. Dupa experientele nefericite de zilele trecute in care era (serios vorbind) sa vomit din cauza mirosurilor din jurul meu, dupa ce am mers cu un betiv care dadea viata atmosferei si cocalari-pustani care tipau si faceau ca toate maimutele din jungla, dupa baba-muratura care a zbierat ca ea nu sta cu geamul deschis langa ea ca "sa vii DUMNEATA sa stai aici" (bine ca nu tipa la mine), deci dupa toate astea... am zis "stop".

Mi-am zis "daca astia cu berea in mana si glumele ieftine la bord se urca in masina, plec, ma urc la volan, gata!" Toate bâtele conduc şi fac greşeli de n-au stres, eu de ce să merg cu fauna? Dupa ce s-au urcat cei 3 crai de la rasarit, m-am întors cu soră-mea acasă şi deci, l-am întrebat pe tata dacă mai are nevoie de maşină şi mi-a zis că nu, aşa că mi-a dat cheile şi am plecat.

Nu am mai stat să mă gândesc la îndoielile pe care le aveam în legătură cu cât de bine o să conduc, dacă lovesc ceva pe drum sau dacă o să am vreo defecţiune tehnică, dat fiind faptul că este o Dacie 1310... nu m-am mai gândit la nimic şi totul a venit firesc. Nu mi-a fost nici măcar frică. Şi de ce mi-ar fi fost? Drumul era scurt şi liber, iar eu am permis de 3 ani... din care, ce-i drept, am condus mai putin, dar ce conteaza? :))

Şi a fost foarte OK per total :) Cred că am condus chiar mai regulamentar ca niciodată. Singurele mici probleme au fost... cu faptul ca nu am parcat fix pe mijlocul liniilor care marcheaza spatiile de marcare, ba o lasasem chiar stramb, dar am indreptat-o, apoi am avut ceva probleme ca nu intra in viteza I... şi cam atat. La semafor am ajuns o data prima si nici nu se daduse verde bine că idiotul din spate a şi claxonat, cu toate că am plecat cu rotile scârţâind ( i love to do that :)) ) , dar ce să le faci ? În orice caz, am fost foarte multumită de mine însămi. E un sentiment interesant, pe care il experimentez de-a dreptul rar. Ah da, un alt motiv pentru care am luat masina, a fost pentru ca aveam cumparaturi de facut si de carat, banii primiti trebuie si cheltuiti...

Si check this out... pe distanta parcursa, benzina ne-ar fi costat maxim 5 lei, pe cand biletele la caruta ar fi costat 8, eh? Afacere.

Şi dupa ce am terminat cu aceasta aventura, care m-a ajutat sa fac pace cu propria persoana in ideea de "am facut si eu ceva bun si util azi", m-am apucat sa il ajut pe tata sa stoarca strugurii pentru must. Acestea fiind spuse, am mai muncit 2-3 ore... si nu m-ar fi deranjat daca nu as fi facut o salbatica febra musculara la maini, care m-a facut sa urlu de durere in timpul noptii, pe la 1.30.

Nu puteam sa imi indrept mana, ca durerea mi se ducea in tot corpul. M-am trezit aproape in lacrimi si am luat un Nurofen dupa ce m-am dus si am cautat ca disperata un unguent, cu mana indoita de parca as fi avut un handicap. A fost oribil si durerile de tipul asta le-am mai experimentat la picioare, cand eram mai tanara si am coborat pe Kalidenru, nici nu va imaginati cat de cumplit e. Una e febra musculara normala, alta e sa te doara de sa te treaca toate apele. Apropo, chiar imi ardea faţa de la durere cand m-am trezit.

Fireste, febra nu a trecut, dar mi-e ceva mai bine si pot sa imi intind mana... desi nu pot sa o tin perfect dreapta. Cam asta a fost ziua mea plina de realizari si peripetii, o zi cum demult n-am mai trait, o zi de care chiar mi-era dor.

Cheers.

Stiu ca putini oameni isi sarbatoresc permisul de conducere... adica spun La multi ani unei bucati de plastic, dar uite ca eu o fac pentru ca toata istoria lui e scrisa aici, pe blog, si anul asta nu poate face exceptie.

Asadar, din 4 decembrie 2007 incoace:

• nu am fost niciodata oprita de politie
• nu am fost niciodata implicata in vreun accident, decat intr-o cu un stalp (adica am zgariat-o usor cand am incercat sa o scot din garaj)
• am invatat sa injur cu tata langa mine (si el s-a obisnuit cu asta, nu ca ar avea incotro)
• am inceput sa urasc persoanele care dau "flashuri" -baga-si-le-ar in cur-
• mi-am dat seama ca atunci cand urmeaza o trecere de pietoni chiar e foarte util sa incetinesti pentru ca exista persoane sinucigase care se arunca din senin pe trecere
• mi-am dat seama ca e important sa ai geamul si oglinzile curate
• mi-am dat seama ca mama sta prost cu inima
• mi-am dat seama ca unii prieteni au foarte mare incredere in mine si altii foarte putina
• stiam ca sunt multi nebuni pe sosele, dar acum numarul lor s-a triplat
• am condus o data cu masina plina ochi cu marfa, incat nu vedeam in oglinda retrovizoare
• am condus o data cu masina plina de oameni ametiti de bautura
  
• am condus o data singura
• am condus cand nu vedeam nimic pentru ca mi se aburisera geamurile si ploua torential
  
• permisul meu s-a dovedit util cand tata a stat pe bara o luna
  
• de cand mi-am dat lamaia jos, am avut parte de mai putine injuraturi
• din vara asta conduc in fiecare saptamana de cateva ori, sau chiar in fiecare zi
• m-am obisnuit cu dacia 1310 si nu stiu daca mi-ar fi la fel de simplu sa conduc o masina mai buna. am si uitat ca o masina normala intra in viteza intai din prima incercare si nu din viteza a doua
  
• am inceput sa fiu mai atenta la drum si la soferi... si a inceput sa imi fie frica cu unele persoane la volan, chiar daca ele au experienta
• am invatat sa fac plinul :))
• a inceput sa imi placa solidaritatea dintre soferi

Si cred ca ar mai fi niste puncte, dar mi s-a facut somn si tre' sa ma duc la masa.
In concluzie: La multi ani, carnetule! Sper sa o tin tot asa.

Articol publicat de Lexis (AG)

Pe 4 decembrie permisul meu de conducere implineste 2 ani. Nu imi vine sa cred cat de mult imi pare. In atata vreme ar fi trebuit sa am mai multa experienta la volan, dar ma multumesc si cu asta pe care o am. 2 ani de cand am picat traseul prima oara, 2 ani de cand am intrat in ultimul an de liceu, 2 ani de cand am picat sala si 2 ani de cand eram in al 9lea cer ca am luat tot exemnul a treia oara.

Zilnic conduc din iulie, cu fiecare pauza in care nu pun piciorul pe acceleratie imi scade increderea de sine si gafez. Presupun ca e normal. Intr-un procent mare imi pare bine ca nu avem o masina straina, scumpa, jucarie pe care o poate manevra oricine. In dacia asta a lu' tata am trecut prin multe si trec in continuare fiindca nu e o masina usor de condus, dar nici extrem de greu. E o masina cu care te calesti, e o masina care, cu toate ca are defectele ei, merge bine... asa cum trebuie. Cand pui frana se opreste, cand accelerezi prinde mai multa viteza.

Tata mi-a impus sa bag masina in garaj intr-o zi, practic m-a obligat chiar daca i-am spus ca nu sunt in stare ca nu stiu sa o manevrez bine. N-a vrut sa m-asculte si pentru ca aveam dreptate am intrat cu ea in stalp. (e mai complicat sa o bagi in garaj la noi pentru ca e strada foarte stramta) A tipat la mine ca de ce n-am fost atenta, de parca eu nu stiam ca o sa urmeze ceva de genul asta. N-a patit nimic, a fost o zgarietura usoara pe aripa din spate, dar cand m-am dat jos (am reusit sa o parchez pana la urma) imi tremurau picioarele si mainile de parca as fi urcat 2000 de scari si as fi carat 2 tone de pietre. De atunci n-am mai incercat, e mult prea complicat pentru putina experienta pe care o am. Daca ar fi sa aleg intre o garare, o parcare laterala si sa o bag in garaj... clar le-as alege pe primele doua, orice ar fi.

Acum aproximativ doua luni am condus pentru prima oara singura. Am scris si aici, sper ca va mai aduceti aminte. Ce chestie... ce sentiment si ce dezamagire cand am aflat ca mamei ii e frica cu mine in masina la volan pana si daca e tata in dreapta mea. Of! Sa zicem ca o credem cand spune ca e vorba de instinct matern, in plus o sperie ca injur foarte mult cand sunt in spatele volanului... asa imi exprim eu emotiile, ce sa fac...

De obicei am mers pe sosea uscata, pe vreme frumoasa, in zone in care nu sunt blocaje care sa ma oblige sa fac manevre complicate de ocolire a altor masini sau mai stiu eu ce, dar uite ca acum aproape o luna nu am reusit sa evit condusul pe o ploaie torentiala. Sunt cam obsedata cu viteza si imi dau seama ca asta e unul dintre motivele pentru care zic merci ca e o Dacie veche cu atat mai mult cu cat nu pot sa o bag in viteza a 5a. Nu intra, cum nu intra direct nici in a intaia de multe ori din cauza unei defectiuni. Si pe ploaia torentiala, la scurt timp dupa ce am luat-o din loc, mi s-au aburit toate geamurile si conduceam ca un liliac pe lumina. Din fericire era duminica si traficul era light asa ca nu s-a intamplat nimic. Am dat drumul la caldura, pentru ca merge spre deosebire de cealalta dacie in care nu meargea nimic, si totul s-a stabilizat. Am aprins farurile, am dat drumul la stergatoare si am continuat sa conduc prin ploaie aproape o ora din sectorul 2 in 3 si apoi iar afara din oras.

Cea mai noua problema pe care o am este legata de pietoni. Am mai pus eu problema aici cu mult timp in urma si m-am lamurit partial. Regula e simpla: e angajat in traversare, opresti, nu e angajat in traversare, nu opresti. Pe mine ma deruteaza la culme, urmeaza o trecere de pietoni... incetinesc, nu vad niciun pieton si imi continui drumul cand colo, pac- deodata sare unul de dupa masinile parcate pe dreapta. Sau mai e faza, cineva care sta pe trotuar in dreptul trecerii si se angajeaza exact in ultimul moment cand eu deja nu mai pot opri. Ce mama dracu' e cu oamenii astia, sunt sinucigasi? Jesus Christ! Nu stiu, mi se pare periculos si de asta mi-e cel mai frica, oricum sper ca mi-a intrat bine in cap ca tre sa incetinesc cand vad semnul de trecere... Una dintre cele mai importante reguli invatate in scoala de soferi cu adevarat. Una e sa zgarii masina, una e sa ranesti sau in cel mai rau caz sa omori un om...

(postarea asta trebuie citită de la început spre sfârşit şi nu altfel)

Prima oară a mea a fost azi... Jumătate de zi am fost emoţionată ca naiba, mă tot gândeam dacă fac alegerea corectă. Mulţi deja au făcut-o, unii nici nu erau siguri pe ei.... şi tot au făcut-o. Şi mulţi o fac... fără probleme, mai ales fetele... unde e mai complicat.

Tre' să iau taurul de coarne, da... asta trebuie să fac.

Sor'mea m-a încurajat vertiginos...

Hai că nu e mare lucru, o faci şi gata...

Mi-a spus să am grijă, să îmi asigur protecţia.

Mama se întreba dacă o să o fac. Stătea şi ea în cumpănă, apoi s-a emoţionat. S-a speriat mai mult, serios. A recunoscut că i-a fost frică pentru mine, că nu ştia cum o să reacţionez, cum o să fie pentru mine. Am respirat adânc, mi-era frică. Speram să nu doară, să nu păţesc nimic, să fie totul bine. Am îngustat ochii sub lumina slabă a soarelui...

Am introdus cheile în broască, am deschis uşa, era acolo. Gata să mă îmbrăţişeze, era cald materialul pe care m-am aşezat, mă frigea la palme pielea lui ce stătuse toată ziua sub soare... nu i-a fost greu să facă primul pas aşa că am continuat eu...

Viraj stânga.

Asta a fost prima oară când am condus singură, fără tata în dreapta.

Drumul îl cunoşteam, dar ieşind dintr-o piaţă aglomerată, pe străzi care ar trebui să fie cu sens unic la cât de strâmte sunt... m-am întâlnit cu doi şi a trebuit să dau înapoi, ăia doi au râs când m-au văzut cât eram de concentrată. Nu m-am supărat, m-am bucurat că am trecut cu bine de ei... apoi mama a îndoit mânerul din spate de frică... LOL! Am ieşit pe Fundeni... unde m-au trecut toate apele la schimbarea benzilor ca să fac stânga că nu aveam loc... Am reuşit până la urmă OK, am luat un claxon parcă, da' cine mai ştie... Am făcut virajul la stânga... Am putut să îmi bag tot ce am vrut în maşină când nu intra în viteză. Oh, Doamne şi ce divin e să înjuri în voie...

Şi apoi nu mi-a mai fost frică... Pur şi simplu am zburat înspre casă, e foarte bine să cunoşti drumul cu ocolişurile de rigoare, trecerile de pietoni şi totul. Am ajuns acasă fără problemă. Tata mândru, io mândră... mama... păi... încă tremura de frică... :)) Bine şi mie îmi tremurau picioarele şi mâinile, dar doar pentru că stătusem mai încordată decât de obicei. OMG.... I just flied solo...
Încă nu îmi vine să cred... şi toată lumea e întreagă... şi maşina... şi ceilalţi... wow...

Azi de dimineaţă, la ora 7, mă trezea mama să îmi zică să o duc la muncă şi după aia să îl ajut pe tata cu nişte treburi. Toate astea se reduc la un cuvânt "condus". După ce duminică am mers la ţară şi mi-am făcut nervi cu căcăţoiu' ăsta de maşină că nu intră în viteză şi altele, iată-mă azi... la 8, din nou pe şosele. Încep să cred că lucrurile astea îmi prind bine, adică... plimbările şi condusul. Pentru prima oară în viaţa mea pot să zic şi eu că ştiu cu adevărat să conduc şi că nu îmi mai e frică de nimic. Nu ştiu cât o să ţină treaba asta cu încrederea de sine, dar cert e că mă simt mult mai relaxată la volan şi mult mai... sigură. Ştiu ce trebuie făcut, când trebuie făcut, cum trebuie făcut. Mai sunt pe punctul de a greşi uneori, dar asta e firesc zic eu. Nu sunt nici Schumi, da' nici petardă fără pic de experienţă. Bine şi zilele astea, duminică şi azi, am întâlnit tot felul de proşti. Pietoni care traversează pe unde li se scoală lor puţa, dobitoci care nu semnalizează, dobitoci care vor să facă dreapta când este obligatoriu stânga... tot felul. Toate astea nu au făcut decât să arăt ca tipul din imaginea alăturată. Nici eu nu merg 100% regulamentar, dar 90%, da. În plus, eu încă am o scuză... ba chiar două, dacă pui la socoteală problemele tehnice.

Acum, seara, am venit pe jos cu metroul şi microbuzul. Şi microbuzul de azi a fost condus de un şofer... ori nebun, ori extrem de prost. Deci a fost printre rarele dăţi în care mie mi s-a făcut frică într-o maşină din cauza halului în care era condusă. Depăşiri aiurea, frâne de parcă transporta cartofi, înjurături, vorbit cu clienţii din maşină, viraje tăiate, viraje prost făcute pur şi simplu, băi, pericol... Când băga în viteză n-apăsa ambreaju' ăla până la capăt şi se auzea un hârcâit de ţi se făcea pielea găină... Şi pentru prima oară în viaţa mea am zis "până şi eu conduceam mai bine decât ăsta". De câteva ori m-am gândit chiar să cobor mai devreme decât trebuia ca să pun capăt chinului, dar am renunţat din cauza temperaturii ridicate de afară şi a oboselii acute. Am rezistat. Sunt vie, dar sper să nu îl mai prind. Serios.


Kiss ya, bitches!

Mă gândeam ce bine am ales url-ul blogului meu. Alte poveşti... Pentru mine totul e o poveste. Mulţi ştiu asta, aş putea să descriu şi cum am aruncat o gumă de mestecat ca pe ceva nemaipomenit. Ca pe ceva măreţ, când nu e decât o gumă de mestecat.

De dimineaţă am condus până în voluntari ca să îi ajut pe ai mei cu nişte treburi. E şosea până unde trebuia să ajungem. Cu toate că m-a cicălit tata la cap şi iar am stat încordată ca un arici, m-am simţit aşa de liberă când băgam viteză şi nu era nimic în faţa mea... beatitudine. Ăsta e cuvântul bun de folosit, a fost superbă senzaţia, nemaipomenită.... îmi imaginez că la o viteză mai mare decât cea cu cât am mers e şi mai frumos... OK, mă întreb dacă asta se numeşte că-s însetată de viteză sau care era expresia... :)) şi mă întreb dacă ar trebui să fiu îngrijorată sau dacă tata ar trebui să fie.... :))

Anyhow, mergând în sens invers cronologic sâmbătă am băut o cafea cu Deea şi iar a fost foarte fun and stuff, păcat că ne-am ales un loc cam gălăgios unde nu se puteau vorbea lucruri prea ieşite din comun... De ex. nu puteam să îi povestesc cu zâmbetul pe buze cum era să mă calce o maşină pe trecerea de pietoni fără ca cei din jur să facă feţe-feţe.. LOL, nu ştiu asta sigur că nu m-am uitat la ei, dar înţelegeţi ideea... Şi înainte de cafea am fost la Ice Age Dawn of the dinosaurs 3D. Am cumpărat ultimele două bilete de pe rândul 13, my lucky nr. Ne-au dat Nişte ochelari de mă-te mari cu care ne holbam la ecran. Eu cred că se vede mai mişto cu ochelari din ăia de carton totuşi... Deea a zis că se vede la fel, hmmm... Oricum a fost miştoc şi la film. Plină sala ochi, plozi nenumăraţi... Şi băieţi drăguţi la popcorn :D Asta pe scurt.

La job nu mă mai duc, m-am apucat de practică... probabil după ce se termină şi perioada asta zbuciumată a vieţii mele o să umplu pagina cu păreri şi chestii... sau cel puţin sper să fie aşa, să nu vă mai plictisesc cu lucruri irelevante. Hehehe, but then again, dacă ar fi irelevante nu aţi da click pe link muhhuhahahahahahaa...

Kiss ya, bitches!

Ar trebui să pun şi o categorie "peripeţii din lumea şoselelor" sau ceva pe acolo că ieri am comis-o. Ştiu că recunoscându-mi greşelile aici şi în faţa tuturor oamenilor pe care îi cunosc nu îmi creez o imagine de şofer prea bun... până una alta, scopul meu e de fapt să vă amuz că în afară de întâmplarea asta am condus mai bine ca niciodată, n-a avut tata de zis nimic.

Deci ieri dimineaţă am ieşit de pe stradă uitând să mai încetinesc... de fapt, n-am uitat, doar că am zis io că nu mai trebuie (chicken brain).... că la ora aia nu prea circulă maşini. Şi când am intrat să iau viraju' tocmai venea un logan, am pus frână brusc şi normal că mi-a murit motoru' că am pus piciorul doar pe frână... nu şi pe ambreaj. Nu ai cum să mergi cu viteză mare pe străduţele astea deci nu s-a întâmplat nimic, slava Domnului şi omu' din spate care era la volan nici măcar nu m-a înjurat/claxonat, ci dimpotriva a zâmbit. M-am mirat sincer... adică da, puerilă greşeala... dar la şoferii din acest oraş nu e nimic considerat "comic", sau "amuzant"... sau măcar... deci ce să mai, nimic relaţionat în orice fel cu opusul cuvintelor "nervi", "supărare", "înjurături" şi "pizde proaste la volan". A fost de-a dreptul un şoc.

Asta a fost singura mea greşeală, în rest am mers regulamentar până la măduvă... :D Cu semnale, cu frâne cu tot... nici n-apuca tata să îmi zică să încetinesc că io eram deja cu chicioru' pe frână... ha!!! Dar să nu exagerăm şi să continuăm cu ziua de ieri şi peripeţiile....

După ce am lăsat maşina în parcare, m-am apucat să traversez strada pe trecerea de pietoni... cu verde... la pietoni... Toate maşinile opriseră, doar unu' cu o maşină dintr-aia mare de curăţat şoselele căuta ceva în torpedou şi clar nu se uita la ce e în faţa lui. Nici nu încetinise şi dacă nu îl vedeam să mă opresc eu din mers, mă lua din plin. M-a văzut târziu şi s-a speriat, a pus frână... deci să zicem că... avariile care ar fi putut fi de dimineaţă din cauza neatenţiei mele nu se comparau cu faptul că era să mă lovească cineva pe trecerea de pietoni... şi colac peste pupăză era şi bărbat... şi sigur cu mai multă experienţă decât mine. Deci se întâmplă...

Dupa o perioada de cateva zile in care n-am mai pus piciorul pe ambreaj, iata ne intoarcem azi la vechea problema... condusul si masina lui peste. Stiu ca unii cred despre mine ca sunt prea plangacioasa, ca mereu ma plang de lucruri... de fapt, eu ma plang de lucruri ca sa va amuzati voi nu neaparat ca sunt nemultumita. Cu toate astea azi chiar a fost altceva.... M-am urcat la volan dupa ce am visat de dimineata ca am lovit o masina parcata pe sens opus si cu vitejie am luat-o la drum... Si mi-am facut o mie de nervi ca nu intra in viteza, masina curului...

Si colac peste pupaza ma tzacanea si tata la cap ca apas ambreaju' prea mult. Cum domn'e daca pe mine asa m-a invatat toata lumea? Sa il apas pana la podea, wtf ???!!!!?? Imi zice sa il apas pe jumate si il apas, iar cand incearca sa bage in viteza nici el nu poate... ha!!!! Who's laughing nowww!! Bai, m-am enervat. Serios ca m-am enervat... si nici nu puteam sa injur ca era tata acolo, moama da' ce ar fi fost la gura mea... Si cu toate astea am mers bine :)) Am pornit cu a doua de vreo trei-patru ori...

Cum nimic interesant nu s-a întâmplat, nici n-am mai dat pe aici decât cu ochiu'.... Momentan mi-e somn de crăp şi n-am baterie la telefon (nu că ar avea vreo legătură). Am capul îmbuibat de căcaturi care trebuie puse la locul lor cu pliciul. Mare prostie e şi oboseala asta, parcă e un copil răutăcios care dă iama în hainele frumos aranjate şi călcate. Cam aşa şi cu mintea mea, e totul vraişte fir-ar mama a dracului de treabă.

Weekendu' nu prea a fost weekend, azi am fost numa' pe drumuri cu maşina... Maşină care la un moment dat a refuzat cu desăvârşire sa intre în viteză de câteva ori. Nici măcar trucurile vechi n-au mai mers. A trebuit să o las să îşi facă damblaua, bine că a fost duminică şi nu erau multe maşini pe drum. Am văzut vreo trei filme cred... Coraline, Knowing... şi... atât, deci două. Coraline e mişto, Knowing sucks.

Am mai citit din cartea aia Erotica, mă tot chinui să o termin şi mai am câteva pagini. Fir-ar să fie. În schimb, m-am apucat de alta, după cum mi-e stilu'. Şi am twittărit, da' lumea a fost plecată la Bestfestu' lu' peşte şi... la mare... şi mai mult am vorbit de una singură pe twitter... but oh well, ce să îi faci... BTW am citit în Academia Caţavencu că a fost super naşpa la Noaptea lungă a filmelor scurte... Hăhăhăhă, să mor io ce mă amuză cum lipsesc de la evenimentele la care îmi doresc cel mai mult să ajung şi care se dovedesc a fi foarte prost organizate... hăhăhă...

Şi cum e aşa harababură în capu' meu... nu pot decât să vă las... să vă spun că-s vie, mai mult sau mai puţin sănătoasă due to some problems şi că nu v-am uitat, fanii mei! Şi după un somn bun sper din fibră şi din muşchi să îmi revin... Hai că sunt simpatică dă-mă dreacu'...



Kiss ya, bitches!

... era tata. Până într-o zi, acum două săptămâni când a făcut un mic accident (doar avarii). Mic accident, dar mare repercusiunile: amendă+carnet suspendat pe două luni. A avut dovada cu care a mai putut circula timp de două săptămâni şi ghiciţi ce s-a întâmplat azi... da, i-a expirat. Şi acum şoferu' familiei sunt eu. Nu sunt petardă, da' nici prea relaxată nu stau cu atât mai mult cu cât maşina nu intră în viteză din prima, ci din a doua încercare sau din a doua viteză. Deci... ca să bagi maşina în viteza a întâia ai două opţiuni:

1. apeşi ambreaju' de două ori şi abia apoi încerci să o bagi... iar dacă nu reuşeşti aşa...
2. apeşi ambreaju, bagi a doua apoi a întâia.

Dacia rulz!

De dimineaţă am mers satisfăcător, în seara asta la fel. Mi-am luat claxoane, înjurături şi le returnam dacă nu îl aveam pe tata în dreapta să îmi asigure o palmă dacă îmi luam ochii de la drum în cazul în care voiam să le arăt celorlalţi splendidul meu deget mijlociu. Oricum, n-am buşit nimic, n-am omorât nici un câine, nici o pasăre. Am fost vigilentă pe cât am putut şi am mers încet, cu prudenţă, că n-am nevoie să mă uşureze nimeni de bani sau de permis.

Şi acum.. (pentru că nu pot să mă abţin, sincer): să îmi bag fulgii în toţi care m-au claxonat şi m-au înjurat că mi s-a oprit motoru' în intersecţie sau că nu am putut să o iau din loc din cauză că nu intra în viteză! :)) Ha! Ce bine mă simt, de-aia există blog... aşea...

Şi luaţi aminte băi disperaţilor cu claxoanele... butonul ăla dă dependenţă şi dă impresia de putere, nu putere în sine... să îmi ziceţi voi de câte ori vi s-a făcut loc doar pentru că aţi claxonat... pe bune şi să vă întrebaţi asta înainte să apăsaţi butonaşul magic şi să vă aduceţi aminte de mine.... fir-ar mama dracului de treabă...


Kiss ya, bitches!

Vineri am fost la serviciu, ni s-a intrerupt curentu in firma apoi am plecat pe la 17.30. Am ajuns acasa si am stat singura cam o ora si ceva pana au venit ai mei. M-am culcate devreme, pe la 22 cred sau 23. Doua zile am tinut post: joi si vineri si nu mancatul light a fost provocarea ci abtinerea de la injurat. :)) Cei care ma cunosc stiu :))

Sambata am facut putina curatenie in casa. Am periat covoru (am scos o peruca din el), dat cu aspiratoru sters prafu si aranjat niste haine, apoi am pierdut vremea pe net. Seara nu am fost la biserica, am baut niste tarie si am adormit pe la 23.

Duminica m-am trezit la 8. M-am jucat putin cu fi-mea apoi am luat micul dejun. Am pierdut vremea pe net, pe la 12.30 am plecat cu masina la Deea. Am condus OK. Probabil si daca as fi vrut sa intru in cineva si n-as fi avut in cine, de-aia imi plac mie zilele de sarbatoare petrecute la volan. Am baut cu Deea, am vorbit despre Adam Lambert, am mancat si ne-am uitat la un film de cacat (Margot at the wedding don't watch!! it's a mustn't) Promit ca data viitoare nu mai aleg eu filmul, am ghinion la fazele astea! Nu a fost chiar total naspa, dar nu am avut subtitrare si nu am inteles ce balmajeau oamenii aia pe acolo... au fost niste faze funny, in rest... nbeah :D Seara am trait o experienta unica, am auzit niste sunete foarte ciudate in camera. Eram singura, of course ca m-am cacat pe mine de frica, da' am adormit imediat la loc dupa ce am adus-o pe fimea langa mine si am deschis TVul pe snooker.

Luni am citit Cartea Gesturilor de Peter Collett majoritatea timpului si spre sfarsit am vazut un film, December boys care a fost simpaticut.

Marti am luat-o de la capat cu serviciu si tot.

Voi cum v-ati petrecut mica vacanta?

Acum un an şi un pic, când mă chinuiam să îmi iau permisul, a fost o întâmplare nostimă de care am uitat să vă povestesc atunci. După ce am dat prima oara de permis şi am picat traseul, m-am hotărât să îl dau în mă'sa pe instructoru' cu care făcusem şcoala (Zuzu) şi să îmi găsesc altul. Mi-a spus sor'mea de unul foarte bun dar care "şi ăsta e cam Zuz". Mi-am zis să îmi încerc şansele, era mai tânăr şi am zis că mă înţeleg io cumva cu el. După ce l-am aşteptat o oră la 3 grade îmbrăcată într-un pulover amărât de intrasem într-o biserică să mă încălzesc că îmi ieşisera ochii din cap şi porniră spre casă (mai rău ca boschetarii ce să zic), reuşeşte să îşi dea seama cam unde eram (a fost de fapt o neînţelegere). Ne întâlnim şi urc în maşină unde era dumnezeieşte de cald. Şi acum îmi aduc aminte clar şocul suferit din pricina diferenţelor de temperatură. Eh, şedinţa parcurge bine, omu' glumeţ bla-bla-bla. Mă laudă şi îmi zice că conduc bine şi că nu mai ştiu ce... Mă şi la un moment dat ajungem într-o parcare de bloc, dintr-aia cu multe curbe. Şi ăsta începe să vorbeasca la telefon... la unul din telefoane pentru că avea o întreagă colecţie din câte am văzut... Pentru un moment am avut impresia că sunt la camera ascunsă că pe acolo am mai văzut faze de genul, dar seriozitatea din glasul lui îmi spunea că nu mă văd la emisiune. Dialogul a fost (aprox.) cum urmează:

-Bună, iubire... Ce faci... bla-bla-bla.. Ai mai stat o noapte aici? Păi de ce n-ai spus că mergeam şi noi într-un hotel şi făceam ceva... Da' mă mai iubeşti? Vreau să ştiu dacă mă mai iubeşti... Da? Şi ce mi-ai face? Ah! ce ţi-aş muşca buzele alea cărnoase...

Moment în care io încercam fără succes să mă abţin din râs. Mă observă, se uită la mine şi mă întreabă:
- S-a întâmplat ceva?
Io rânjind şi zicând printre dinţi: Nunu...

Mă şi de n-o vorbit cu aia o juma de oră şi numai aşa a ţinut-o. Şi rânjea şi cocheta şi o vrăjea pe aia mai rău ca Merlin. Mă pişam pe mine de râs şi mai trebuia să fiu şi atentă la ce făceam că el CLAR NUMAI LA ŞOFAT NU ÎI STĂTEA GÂNDUL! Era libidinos, mă scârbea de-a dreptul când îl vedeam cum se băleşte la fiecare gagică "bună" pe lângă care treceam. Curvar da' al dracu îţi explica foarte bine ce şi cum la şofat, ba chiar chestii de teorie spre deosebire de tembelul ălălalt care îţi zicea "fă şi tu teste din cartea aia" şi asta era tot. Şi prima şedinţă a ţinut trei sau patru ore pentru că a trebuit să îşi bage maşina la spălătorie şi ca să recuperez timpul pierdut m-a ţinut în plus. Am trecut şi pe acasă pe la el, i-am văzut şi copiii şi soţia... şi chiar m-a dezgustat teribil. Da' era deschis omu'... tare deschis fiin'că el cu gura lui mi-a zis că ce... dacă şi femeile o vor, el să le refuze? Doamne fereşte taică... bagă mare p... în tot ce prinzi şi ce găseşti. Da' şi nevastă-sa proastă. O femeie ştie când e înşelată, dar rămâne dilema dacă va accepta sau nu şi asta clar accepta tot şi pentru ce? Pentru că ea devine "the comfort zone", are mulţumirea că se întoarce mereu la ea... dar mai mult... Eh, în fine... Azi l-am văzut cu o altă elevă în stânga lui şi cu unul dintre copii în spate şi mi-am adus aminte că vouă nu v-am povestit despre Zuzu 2. Aşa l-am numit... pentru că number 1 rămâne totuşi number 1 pe veci. Triluuu!

Noapte bună.

Nu m-am enervat că s-a întrerupt curentul aseară (24 decembrie 2008) pentru că mă aşteptam. Pentru că la noi nu există Crăciun în care să avem curent (de trei ani încoace, cu excepţia anului trecut) Faza e că a ţinut mai mult decât mă aşteptam. Fără exagerare, pe ceas, 24 de ore. De la ora 21-24 decembrie la ora 21-25 decembrie. Şi nu m-am enervat pentru că pe 24 m-am pregătit minuţios. Mi-am pus filme pe mp4, mi-am băgat la încărcat telefonul, am făcut bradul, am făcut duş, am împărţit cadouri etc. În mod normal ţinea mai puţin pana de curent. Cel puţin dimineaţa aveam, dar anul ăsta a fost special. Nici acum nu ştiu cât o să ţină. Să sperăm că nu se va mai întrerupe, văd că le-a luat ceva să se prindă că trebuie să stingă becurile de pe stradă pentru a face economie. Foarte inteligenţi...

În orice caz, nici acum nu sunt nervoasă, trebuia să se rezolve o dată şi o dată. Şi cu această pană lungă... că ce pana mea de curent vreţi... am avut ocazia să îmi limpezesc gândurile şi să petrec timp cu ai mei. Am jucat remi, şah, am cântat de nebună tot ce mi-a venit prin minte, am dormit... şi astfel a trecut a doua zi de concediu, prima zi de Crăciun. De sunat nu m-a sunat nimeni, apreciez. În schimb am primit câteva mesaje, apreciez pe bune de această dată. A primit maică mea mai multe telefoane decât mine, nu că aş fi invidioasă, Doamne fereşte... dar aşa ca idee. Eh, în fine... mă doare la bascheţi la al doilea gând. Ieri şi alaltăieri am avut probleme cu o măsea de am zis că îmi dau duhul de durere, cu atât mai mult cu cât mă durea toată partea dreaptă a feţei. Azi a fost mai bine, sper că n-am vreo infecţie sau ceva mai grav. Şi-aşa mă simt obosită ruptă, mais je ne sais de ce. Oricum, per total mă bucur de ce am... cu lumină e mai bine, am şi net şi cablu... dar şi fără, merg pe principiul noi să fim sănătoşi şi trec peste disconfort.

Sper să nu mă întrebaţi de Revelion că n-am chef să îmi aduc aminte de faptul că nu ştiu unde o să mă aflu în acea zi specială. Mai bine întrebaţi-mă dacă mi-e dor de birou... DA, mi-e dor! Ştiu, sunt o anormală, dar aşa e la modă. Anormalitatea e la modă. Sunt într-o stare de complet Zen. Nimic nu cred că mă poate enerva. Cred că merg şi pe principiul mă doare la bascheţi... Hm...

Şi apropo! Am condus azi. Am făcut pe şoferu'. M-am jucat niţel pe şoselele Bucureştiului incredibil de aglomerat (în special pe Pantelimon) pentru o zi de Crăciun. Ca să vezi! Şi până şi de Crăciun există şoferi idioţi pe drum... sau mai bine zis şoferiţe... în pana mea de curent... Era să intre în mine o tanti... Aşa m-am abţinut să o înjur... Chiori sunt unii să moară je. Deci să vă explic, îmi vedeam de drumul meu, înainte... si de pe prima bandă vrea una să intre în depaşire, deşi era aproape paralelă cu mine... a trebuit să pun o frână bruscă să o las să intre pe cretină, că e mai grea partea cu gânditu' pentru unii şi apoi să o iau iar din loc, oprind în spatele meu alte nu-ştiu-câte maşini. În fine, bine că nu s-a întâmplat nimic... Zen! Oricum, am fost foarte aproape de o coliziune...

Şi că mi-am adus aminte faza cu suportul de brad. Pfoai, deci ieri n-am fost Zen la faza aia. Nu ştiu dacă putea fi cineva calm la aşa ceva. Cică aveam un suport băşit de brad, vechi de sute de ani, de fier, înalt şi naşpa... şi acu vreo săptămână îi zic lu' taică-miu să cumpere şi el unul ca lumea, de lemn, frumos, ca să nu mai stăm cu prostia aia. Cât putea să fie? Şi mă trezesc în ajunul Crăciunului că suportul de brad cumpărat de curând este făcut prost... treabă de mântuială. Maică mea s-a apucat să cioplească bradu' să îl pună în urâţenia veche de fier. Şi io când am văzut... am zis... Neah-neah-neah... Let me work my magic. Şi ca să mă dau mare, am refăcut eu suportul de brad cumpărat, confecţionat de cine-ştie-cine. Şi io care sunt AS la tâmplărie puteam să fac suportul ăla mai bine *după cum l-am şi făcut de altfel* HA! Eat that... Şi suportul îl vedeţi în poză. Nu e perfect, i-am bătut câteva cuie şi i-am băgat nişte bucăţi de scotch ca să ţină ca lumea şi asta a fost.


Moş Crăciun a fost foarte generos. Ba, extrem de generos... Data viitoare de-a dreptul mă supăr dacă îl mai văd aşa. Mă face să mă simt prost. :D Eu nu i-am dat decât lapte şi biscuiţi... hehehe, glumesc. La noi fiecare a fost Moş Crăciun pentru fiecare şi toţi am primit câte ceva. Şi eu am fost moş crăciuniţă cu toate că am cumpărat pe ultima sută de metri nişte chestii de umplutură. Gnihi. (deci am primit un medalion superb cu o stea, un fel de lănţişor cu două cercuri pe el, unul negru si unul alb ce se suprapun, e foarte elegant, un alt lănţişor cu un zar, două pulovere, un balsam de buze cocoa butter care miroase yummy, dulciuri ofc, bani... o zi liberă -ba chiar mai multe, că tot erau pe listă lucrurile astea- şi linişte... deci destul de super tare, nu?)

Of, ce mult am scris, mă întreb dacă a citit cineva toate chestiile astea până la capăt. Per total, starea mea de spirit variază. Uneori sunt tristă şi îmi aduc aminte de unele chestii, uneori sunt OK, dar zilele astea mi-am păstrat optimismul în orice moment şi nu mi-a prins rău deloc. Îmi place să fiu o persoană optimistă chiar dacă nu îmi reuşeşte mereu.

Hai, e rândul vostru să îmi povestiţi ce-aţi făcut de Crăciun! Deci... ce-aţi făcut de Crăciun? Cum v-aţi distrat? Prin ce peripeţii aţi trecut? Ce cadouri aţi primit?

Şi ca urări: mulţumesc celor care mi-au răspuns la mesaje şi online şi cele de pe telefon. Vreau să mulţumesc şi celor care mi-au urat să am lumină de sărbători (chiar dacă s-au referit la cea sufletească) pentru că mi-au ajutat moralul. Şi de asemenea, vreau ca tuturor cititorilor acestui blog să le urez sărbători fericite în continuare! Să aveţi parte de lumină atât în casă, cât şi în suflete, să fiţi sănătoşi, calmi şi prietenoşi şi sper să zâmbiţi mai mult de acum încolo pentru că trebuie să vedem la vie en rose.

Cu bine,
Lexis.

... pe vremea asta asteptam sa dau traseul dupa ce luasem sala cu 24 de puncte. Azi arunc lamaia. La multi ani permisului meu de conducere. Nici nu zici ca a trecut atata timp. Parca si acum simt frigul acelui 4 decembrie si vad parcul IOR cu toate masinile inscolite pe capota. Ce zi frumoasa si ce sentiment placut sa vezi ca ceea pentru ce ai muncit este apreciat. Mi-ar placea sa mai retraiesc macar 10 minute din ziua aia...

Tu ce faceai acum un an ??

Dragul meu blog,

Cu toate că îmi este foarte somn şi abia îmi ţin ochii deschişi... o să trec puţin şi pe aici să îţi mai spun ce s-a mai întâmplat în lumea mea super-mega-neinteresantă.

De dimineaţă am tras de mine să mă trezesc, dar am ajuns relativ devreme la birou. Am mâncat, am făcut anunţuri... A venit prânzul, azi am avut mâncare de acasă. Ceilalţi şi-au comandat chinezării, dar de data asta n-am mai căzut pradă tentaţiei şi am rămas cu ce aveam. Spre seară am zis să mergem puţin prin Cora să îmi caut din nou... haină. Am găsit o p... âine. Am avut nervi rău de tot. De fapt, a fost pe undeva pe lângă o cădere psihică pentru că nu am reuşit nici acum să cumpăr niciun cadou. Aproape că am plâns de nervi. Nu mai există timp pentru mine. Deja nu mai ştiu în ce lună suntem, când a trecut cealaltă, pe ce a trecut cealaltă.. şi când mă gândesc că totul părea aşa simplu de dinafară.

Păi, cum ? Nu ai timp ? Pf, LOL! Eu nu ştiu ce să fac cu el (asta fiind vechea eu)

Ce n-aş da eu acum pentru câteva zile libere în care să nu fiu nevoită să fac aaabsolut nimic. Ca pe vremuri, când eram şi eu tânără (adică acum 5 luni) Asta e. Trec eu şi peste asta...

Aaaah... şi că tot veni vorba. Azi este 3 decembrie. Şi mâine fac un an de când mi-am luat permisul. Acum un an pe vremea asta intram în crize mari (vezi aici) ce emoţii am avut, mai ţii minte ? Doamne... dar despre asta vorbim mâine, azi despre azi.

Tocmai am terminat de mâncat nişte iarbă. Mai nou pasc. Ceasul este fix, la şi zece mă îndrept spre vise. Şi apropo de vise... am avut nişte coşmaruri oribile în ultima vreme. Ciudat, eu de obicei nu visez, după cum ştii. Dar ieri... numai cadavre, morţi... Beah, o nenorocire. Să nu mai zic că am început să visez oameni pe care nu i-am văzut niciodată. Este... cam nasoală treaba. Hai că mi-e somn. Să fii cuminte.

Noapte bună.

Dupa aproape juma de an in care n-am mai pus mana pe legislatie sau chestionare, iata ca inca mai am ceva in cap. Ha! (si nici nu ma asteptam :)) ) Va provoc si pe voi, (cei cu permis) dar sa nu trisati ! Sa vedem cine are curaaaaj....

5 ore am dormit az’noapte. Groaznic. De dimineata am mers cu Zuzu la scoala sa dau examenu’... si acolo m-am intalnit cu Ana si Alex care s-au trezit special pentru mine, pentru sustinere. Va salut pe aceasta cale si va mai multumesc inca o data... you guys rock! Si am fost nenica prima comisie de mi-a strigat ala numele si m-am si speriat, zic wtf... am intrat printre primii. Mai clar pe locul 13. Intotdiauna mi-a purtat noroc si am zis, e clar... daca imi pica si chestionaru’ 13...

Mi-a picat 15... m-am uitat peste el, totu’ ok. Raspunsuri foarte evidente. Era imposibil sa pic, ma duc la corector.. cu picioarele tremurand de emotie... bang, 24! Yeyyy... zburd afara din sala precum o capra si ma duc la „copii” sa le zic. Vine si taica miu... incep sa sun lumea, maica mea m-a intampinat cu o replica de genul „Ce-ai facut? Ai picat, nu?” Mrrrrr... Eniuei, am stat afara si am asteptat sa se anunte punctele de plecare... si de n-am raaaas cu cei doi prieteni de ma durea burta. Slava Domnului cu ei, ca nu stiu cum faceam faţă tensiunii. Tata s-a retras intr-un colt, sa lase copiii sa vorbeasca.. asa.. ca tinerii... : )) Dupa ceva timp, am aflat unde dam traseul si ne-am dus la locul stabilit. A venit si Zuzu... care mai avea pe cineva cu sala luata care astepta sa dea practica. Asadar, am picat primul candidat din a treia runda. Si ce sa va zic? Intrasem in panica.. pentru ca incepuse sa ploua si n-aveam vizibilitate buna si incepusem sa il ţăcăn la cap pe Zuzu cu „Da’ nu imi stergeti si mie geamul din spate? Da’ nu dati drumu’ la caldura ca sa se dezabureasca geamurile?” Ma rog.. si am stat de vorba cu unu’ dintre elevii lui... de 54 de ani : )). Foarte simpatic omu’... mi-a dat o mie de sfaturi, sa ma controlez, sa ma relaxez psihic, sa nu imi fie frica etc... In fine...

Vine monsiu politai, se urca in masina... zice „Puteti incepe” dupa ce completeaza niste hartii si am inceput. Stanga dreapta stanga stanga dreapta stanga stanga... „Opriti pe dreapta, sunteti admisa.”

The crowd was cheering... Yeeeeey!!!

Am coborat din masina toata un zambet si zic „Am luat”. Nu imi venea sa cred... aproape cu lacrimi in ochi... Doamne, mi se parea ireal... stai, inca mi se pare. Nu credeam ca o sa mai termin cu toata treaba asta vreodata. In orice caz, am ramas la campia libertatii... habar n-aveam sa ma intorc, da’ ce mai conta... Pe drum am sunat lumea si am anuntat ca am luat... Unii au raspuns, altii nu. Unii m-au ignorat, altii nu. Si am fost toata ziua euforica. Dragii mei, in sfarsit am terminat acest capitol. Am inceput pe blog si l-am terminat azi, tot pe blog.

Azi iubesc lumea.

Va spun de pe acum, dupa cum mi-am luat pulsu’, diseara nu cred ca o sa pot pune geana peste geana. La 5 dimineata ma vedeti pe mess, pe blog... scriind, injurand, mancand, scanand, facand acatiste, cu lumanari, cu Doamne iarta-ma.. cine stie ce alte metode de invocare a norocului/spiritelor/mortilor/mortii... Poate ajung la diavol, ce-ar fi sa imi vand sufletul? It’s a preeeeetty good deal! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa... BAAAAAAAAAAAAAH!!! Mi-am adus aminte... ! Futu-i!!! Pixu’ ! Am uitat sa imi caut pixul roz, ala cu care am luat sala prima oara :| oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit...... Are cineva un pix norocos???? ARE CINEVA ASA CEVA??? Oh man... i’m so screwwwwwwed....

Melodia am gasit-o pe trilulilu si mi-a placut cica... unde dracu' o fi pixu ala... DoamneDoamneDoamneundemiaipuspixu..... kugelschriber? sau-cum-pana-mea-s-o-scrie? Dumnezeu ce nationalitate o avea? O fi german? POate nu intelege... pen? Le pixeur? Oh c'mon, nu va mai prefaceti ca nu ma intelegeti....

Chestionarele astea sunt incredibile, la unele fac 25... la altele 19 si multi zic ca vezi Doamne daca n-ai invatat nu-stiu-ce... hai ca pf... ma gandeam sa faca un chestionar cu mine pe net, cine vrea sa se testeze... idu' de mess il am la profil si gasim noi un site de unde sa luam intrebarile. Asa mai faceam cu amicu' Remus alaturi de care ma chinui sa iau acest examen. Am mai si condus azi buey... ce shmen... virajele spre stanga le-am luat danpulea fireste da' am facut bine restu' de parcari, plecari din rampa, ba chiar am si avut reflexele activate azi... S-au bagat toti boii si vacile in fatza, mai-mai sa se ciocneasca de mine pasarile naibii, dar conduita preventiva si-a spus cuvantu'.... - asta asa ca sa ma laud nitzel-

Ne citim maine, noapte buna.

Pai uite cum se complica lucrurile. Ieri stabilisem cu Zuzu2 sa facem sambata o sedinta la 9 dimineata. All good pana azi cand aud ca ma solicita Zuzu1 sa invart si io masina o juma de ora. N-am bani sa ii platesc pe amandoi si nu tre’ sa afle 1 de 2... deci.. sunt complet aiurita. Pe cine sun? Cu cine vorbesc? Cu cine fac? Argh... de ce trebuie sa fie totul asa complicat... vreau doar o bucata de plastic cu numele si poza mea pe ea ca sa pot conduce o masina personala pe care oricum nu o am. Get a life and leave me alone! Rugati-va cu mine sa iasa totul bine...

Ok,ok... acum am inteles de ce e raspunsul A... dar oricum, a luat si Doru teapa... hehehe... in orice caz, stupide raspunsuri si stupida logica... dar asta e.

Am capu’ mare de parca am baut 5 litri de ţuica, o ora de germana cu omu’ asta te face sa iei medicamente. Si cre’ ca daca ar fi un strop mai normal profu cu irisu' dilatat, ar incepe sa imi placa germana... Jez...