Sunt ceea ce gândesc

Aseara am stat pana la 3 dimineata pentru ca m-am pierdut in filmuletele de pe youtube cu cei de la fosta trupa Deko de stand up comedy. Stiustiu... ma plang demult ca nu am fost la nici un show de-al lor pana acum, de fapt, chiar de ani de zile tot vreau sa ma duc si de fiecare data a intervenit cate ceva: ba lipsa de bani, ba una, ba alta... Deja nu mai zic. Dupa cum stiti, preferatul meu este Costel. Imi place foarte mult de el si ii savurez glumele cu lacrimi pe obraji si lipsa de oxigen. Cu siguranta am mai scris si in trecut despre baietii astia, dar azi nu m-am putut abtine sa nu deschid din nou subiectul.

Stiti, uneori e cam aiurea sa razi singur... si chiar ai vrea, pentru ca ai avut o zi mohorata sau pur si simplu simti nevoia sa te descarci intr-un fel. Ei bine, daca ajungi sa urmaresti filmuletele de pe youtube nu te mai uiti in jur si pur si simplu razi garantat.

Exista cateva domenii in care creativitatea e un element obligatoriu. In publicitate, jobul de copywriter ar putea fi foarte bine sinonim cu "creativ". Si tre' sa gandesti strategic, pana si pentru asta iti trebuie creativitate pentru ca lipsa ei inseamna si lipsa banilor. Si nu numai... daca te gandesti la folosul creativitatii ajungi la alte domenii si chiar la alte benficii. Pentru mine creativitatea e un fel de nevoie.

De cele mai multe ori, la ore tarzii in noapte, cand sunt obosita, imi vin cele mai bune idei. Alaltaieri s-a intamplat ca una dintre cele mai bune idei sa ma loveasca pur si simplu in timpul zilei. Am realizat un slogan pentru Coca-Cola pe care imediat l-am scris cuiva ca sa nu il uit (nu, nu o sa vi-l zic... decat daca sunteti vreun HR specialist de la McCann). Momentul de creativitate intensa, de imaginatie si idee buna si foarte buna vine uneori cand te astepti cel mai putin asa ca primul meu sfat pentru cei care au nevoie de aceste idei ar fi sa aiba intotdeauna la ei un mini-carnetel si un pix sau macar un telefon mobil. Bineinteles, tot ce am spus mai devreme se aplica si simplilor scriitori.

In orice caz, oamenii apeleaza la tot felul de metode ca sa le vina inspiratia. Raspunsul la intrebarea din titlu este o alta intrebare: who the fuck knows what to do for inspiration?

Vreau sa zic ca asa cum personalitatile noastre sunt diferite si stimulii cretivi difera. Cu toate astea, as vrea sa fac o lista cu sfaturi si lucruri de facut atunci cand esti in pana de inspiratie:

1. testeaza produsul daca trebuie sa scrii despre el. Din pacate, nu e intotdeauna un prezervativ asa cum ti-ai dori. Daca esti barbat s-ar putea sa dai de obstacole ca: sa iti razi parul de pe picioare, sa porti pantofi cu toc sau sa te dai cu ruj, farduri de ochi, obraz si ce alte dracii s-au mai inventat. Daca esti femeie s-ar putea sa trebuiasca sa iti dai cu after shave sau sa bei bere ieftina si sa iti faci semn in frunte... sau... nu, atat.
2. iesi la plimbare, daca ai facut un text pentru o campanie care sustine curatenia si verdele vei fi total inspirat de rahatii de caine din parcuri si de pe strazi.
3. fumeaza iarba, dar fii sigur ca exista cel putin o persoana in firma care stie ca ai fumat si nu fumeaza la randul sau. Asa te vei asigura ca nu ajungi la spitalul de urgenta cercetat de conjunctivita si oamenii nu te vor trata ca pe un infectat.
4. pune capul pe masa/birou, poate adormi si ai un vis care te inspira. P.S. daca visezi pe cineva in rochie de mireasa nu inseamna ca ai gasit reclama perfecta pentru o firma de pompe funebre.
5. intinde-te pe jos sau pe canapea. Da, ai dreptate, nu o sa iti vina inspiratia, dar "looking for inspiration" e scuza perfecta pe care o poti spune sefului cand te decizi ca vrei sa tragi un pui de somn.
6. fa sex sau uita-te la filme porno, dar nu gandindu-te la reclame pentru laxative sau la crema anticelulitica pentru femei mai in varsta de 50 de ani.
7. clasicul "inspiratia vine pe toleta" ar trebui folosit doar in cazul in care vrei sa faci bani pana si din rahat.
8. cauta oameni cu care sa porti conversatii aprinse - de preferinta prieteni sau anonimi de pe internet. Daca discuti cu vreun client si te astepti sa rada la glumele cu Bear Grylls sau la viralele scarboase de pe internet, s-ar putea... pe romaneste - sa belesti cariciu'.
9. gusta arta din filme, muzica, poze, literatura etc. S-ar putea sa gasesti inspiratia de care ai nevioe in ele, dar atentie... inspiratia nu inseamna plagiat!
10. relaxeaza-te citind tabloidele de la noi, strica-te de ras la filmuletele de pe youtube, pune-te la curent cu facebook si twitter si uita de taskul pe care il ai de facut... dar nu-l uita de tot ! N.B. nu stiu cati sefi sunt de acord cu metoda asta...

Si ca o ultima observatie... e important sa comunici cu subconstientul tau, cica de acolo vin ideile bune. De obicei subconstientul nostru e un pustan hazliu si de treaba, chiar daca seara ne face sa ne visam fricile - intunericul si luminita de la capatul tunelului. Desi... daca stau bine sa ma gandesc... luminita de la capatul tunelului poate inseamna si altceva... Are you thinking what I'm thinking? *big grin*

Articol pentru concursul digipedia.ro

Reviewul meu o sa contina 2 sectiuni pro si ce ar trebui adaugat/schimbat. O sa fiu scurta si la obiect.

Pro:
- site-ul este bine intretinut, este destul de la curent cu ce se intampla in lumea gadgeturilor.
- are stiri bune si mod de prezentare OK
- categoriile sunt bine impartite si amplasate
- are toate canalele de social media si poti sa ii contactezi cu usurinta cu ajutorul lor, ma refer la twitter, youtube, facebook etc.
- numele este foarte bine ales "digipedia"


Ce as adauga/schimba:

1) As muta iconitele de la messenger, twitter etc. deasupra promotiei Emag. Sub iconite as lasa aboneaza-te la newsletter si as pune imediat sub acesta RSS feed-ul.

2) As adauga sub aceste butoane Search-ul.

3) As adauga un widget cu cele mai citite sau comentate articole de pe blog (la fiecare sa fie trecute cifre vizete sau nr total de comments).

4) As egaliza casutele articolelor de pe prima pagina. Layout-ul actual arata mult mai fain cand toate articolele sunt egale si as pune un dropshadow fiecarui chenar.

5) Daca in coloana din stanga am reclama, adaug si in coloana din dreapta reclama. Pastram aranjamentul.

6) As lasa pe coloana din stanga widgetul cu comments, widgetul cu articole si arhiva. In dreapta as pune autorii, blogroll.

7) Momentan ai un spatiu mult prea mare lasat nefolosit intre logo-ul digipedia si reclama emag. Mareste locul pentru reclama din cod.

8) Adauga la fiecare articol un textbox cu descrierea autorului si link catre blogul lui, contul lui de twitter etc.

9) As umbla la CSS si as modifica casuta de reply. De asemenea, as modifica din CSS cum arata Recent comments (widget) as pune o culoare pentru persoana care a comentat si alta culoare pentru linkul articolului.

10) Tags si Twitter counter apar doar pe paginile secundare. Le-as pune si pe principala.

11) La paginile cu subcategorii as lasa un spatiu intre articole si le-as incadra intr-un chenar ca pe prima pagina. Momentan arata ca si cum ar fi pur si simplu o enumerare pe o singura pagina.

12) As muta Home, Echipa si Contact in meniul principal si le-as uni sub un singur buton: Home.

De asemenea, poate ca ar trebui sa integrezi si Facebook social plugin.

Ideea geniala pentru site nu ti-o dau pe un mouse. O discutam la o cafea. Facem un brainstorming. Ce zici? Batem palma?

Pentru ca am scos de la naftalina obiceiul lepselor, Laurentiu m-a tras de maneca din nou sa scriu de data asta 10 lucruri care ma bucura.

1. cel mai si cel mai mult ma bucur atunci cand imi vin materiale noi pentru accesoriile mele handmade - sar in sus ca un copil, e un sentiment simpatic rau
2. apoi ma bucur cand cineva imi spune ca ii plac anumite accesorii pe care le fac
3. si ma bucur si mai mult cand am "comenzi" :D
4. ma bucur cand termin o carte buna sau cand termin de vazut un film foarte bun
5. ma bucur cand mama imi ia ceva bun (lucru pe care il aflu cand ajunge acasa), apropo de lucruri mici...
6. ma bucur cand vad oameni buni la suflet care sar in ajutor la nevoie sau cand imi fac prieteni noi
7. ma bucur cand imi zice tata ca am condus bine
8. cand termin un proiect sau curatenia in casa am o satisfactie teribila
9. cand o fac pe sor'mea sa rada cu lacrimi (desi nu se intampla chiar asa des) si de altfel, cand fac pe oricine sa rada sau sa zambeasca
10. si nu in ultimul rand ma bucur cand fi-mea (pisica) vine si se culcuseste in bratele mele cautand afectiune sau cand are chef de joaca

Astea sunt cele 10 lucruri simple care ma bucura peste masura. Leapsa se duce mai departe laaaa... Huculici, Omul cu cel mai misto nume de familie, Injineru si Dan Necsa

Am vazut sculptura in nisip si desene in nisip... La urma urmei, de ce nu s-ar putea desena si in sare? :)

[daca preluati videoclipul pe blogul vostru, va rog mentionati sursa. merci]

Dupa leapsa de la Tata Dan, m-am gandit sa creez si eu una. Exista cateva lucruri care nu imi plac deloc, care ma enerveaza peste putinta desi nu sunt atat de importante. Nu vi s-a intamplat de exemplu sa urâţi sa va carati cu umbrela dupa voi? Sau sa cautati o carte la "n" chioscuri de ziare sau librarii si sa nu o gasiti? Vorbesc despre genul acesta de lucruri.

Asadar, lucrurile cu care am o problema sunt urmatoarele:

1. Taiatul cascavalului. Mi se pare ca se taie greu si feliile ies intotdeauna inegale si ma enerveaza la culme.
2. Vacile de la RATB care iau personal faptul ca nu vrei bilete pe cacatul ala de card, ci bilete de hartie. Vorbeam si cu sora mea ieri-alaltaieri ca nu inteleg de ce se strofoaca atat cand le ceri bilete (si asta cu strofocatul se intampla cu mult inainte de 1 mai)
3. Noroiul sau praful pe incaltamintea proaspat curatata, stearsa si lustruita... Ma enerveaza si cea mai mica pata de noroi la vedere.
4. oamenii care ma depasesc pe strada sau la metrou mergand cu 100km/h, pufnind ca le stau in cale - fuck you... really :)
5. visele care imi aduc aminte tot felul de lucruri neplacute, subconstientul mi-e dusman de moarte uneori !
6. site-urile care nu se incarca sau care sunt foarte prost realizate... pur si simplu imi pun creierii pe moaţe
7. scamele de pe covor

Leapsa mea, originala si super shukara se duce mai departe la: Motonio, Dan Necsa si Laurentiu Horubet

Tata Dan (dupa cum o sa ii zic de acum inainte pentru ca mi se pare funny) mi-a trimis o leapsa pe twitter/blog care a picat tocmai la fix pentru ca nu gaseam niciun subiect despre care sa scriu aici. Trebuie sa va spun 10 lucruri pe care le fac si din care nu scot profit:

1. scriu moca pe acest blog si pe PercivalComics (pe Fb, Tw si scripturile)
2. opresc la trecerile de pietoni
3. dau like, share si retweet postarilor care imi plac
4. din cand in cand realizez accesorii pe care le donez in scopuri umanitare
5. fac curat in casa si uneori ii mai pregatesc micul dejun sora mii dimineata (desi nu s-a mai intamplat demult)
6. cant la dus si prin casa - s-ar putea in curand sa ii platesc eu pe ceilalti sa ma asculte
7. si eu dau locul in autobuz ca Tata Dan, dar prefer de obicei ori sa nu ma asez din start ori sa ma asez cat mai in spate ca sa nu fiu nevoita sa dau locul cuiva :))
8. dau sfaturi in domenii in care ma pricep si despre lucruri pe care le cunosc fara sa astept ceva in schimb
9. ... imi pup pisica de cel putin 5 ori pe zi
10. Last but not least... intotdeauna injur gratuit! :) Niciodata nu percep taxa pe asa ceva...

Ca sa nu ramana leapsa asa in aer, o dau mai departe, ca sa nu se supere nici Tata Dan si sa nu cream un jinx. Asadar se duce mai departe la Andreea si domnul Vasile Sensual.

In saptamana dinainte de Paste am inceput niste investigatii medicale. M-am dus initial la medicul de familie ca sa imi dea o trimitere spre un ORL si cu ocazia asta, sa imi fac si analizele de sange. Imi spune ca nu poate sa imi dea decat cu 2 adeverinte. De una puteam face rost, dar de cealalta (de la administratia financiara, pentru care trebuie sa stai 5 zile sa ti-o elibereze) nu. Medicu' mi-a dat trimiterea spre ORL (ca sa citez "du-te la ce medic vrei cu ea") si a ramas sa ii duc una din adeverinte.

In fine, long story short... am lasat-o balta cu statul... chiar daca nu aveam bani de privat, tot acolo am ajuns. Am apelat la fondurile de rezerva si m-am dus la ceva particulara pentru ca nu mai puteam de durere si chestia cu statu' lua mai mult de 2 saptamani.

Initial am gasit un CMI pe Google (hai ca nu zic la ce medic, sa nu fiu naspa). M-am dus la cabinet in ideea de a ma programa pe loc. La intrare 2 femei de serviciu (cel putin asa pareau) stateau la ghiseul de informatii. Intreb daca e medicul respectiv la cabinet si ele imi dau o foaie de hartie cu numarul de telefon ca sa ma programez.

OK, numarul de telefon il aveam oricum de pe internet, dar voiam sa ma programez personal pentru ca oricum aveam treaba in zona. In fine, sun. Suna... si suna.. si suna.. si apoi cel mai enervant lucru de pe planeta mi se intampla: intra casuta vocala. Casuta vocala a lu' peste mai era si in alta retea... Am inchis. M-am enervat. Am injurat. M-am calmat.

A doua zi sun din nou si de data asta raspunde cineva (cre' ca era chiar medicu') imi zice sa vin la 13.00 urmatoarea zi, nu-mi cere numele, nu nimic... OK. Ma duc urmatoarea zi, la 13.00 la CMI, unde se presupunea ca e medicul cu care vorbisem si la care ma programasem cu o zi inainte.

La informatii nimeni. Pe hol statea o tanti in halat alb de vorba cu cineva. Am intrebat-o pe tanti in halat alb:
- Nu va suparati, cabinetul doamnei doctor... unde e ?
- Ah... pai doamna doctor nu e aici, e la Casa de sanatate (parca?)
- Pai cum? Ca m-am programat ieri si i-am zis ca vin azi la 13...
- N-a venit... ca nu era sigura daca mai veniti...

Am iesit. M-am enervat. Am injurat. Scot telefonul, sun si deodata:

Ding! Ati apelat casuta vocala a abonatului...

Am văzut la cinema Source Code săptămâna asta, în Liberty Center (unde de altfel, nu mai fusesem) şi am avut bafta de pe lume....

Biletele au fost câştigate la un concurs şi am mers în timpul zilei, pe la ora 14.00 din motive evidente... : no people. Din păcate, nu ştiam că poţi vedea un film cu bilete câştigate numai dacă sunt şi alţi oameni care vor să vadă acelaşi film şi şi-au plătit biletul. Aşa că vă daţi seama... în mijlocul zilei, la ora 14.00... că nu era mai nimeni pe acolo care să vrea să vadă filmul. Am vânat noi oamenii care se duceau la casă, dar acei câţiva erau cu plozii după ei şi mergeau la Hop Ţop (film pe care l-am văzut săptămâna trecută, tot la cinema, dar care mi s-a părut slab. De-aia nici nu o să îi fac review)

Planetele se aliniară şi norocul ne surâse când doi puştani au venit şi au cumpărat bilete la Source Code, de la 14.00, cu fix 5 minute înainte de începerea filmului. YEY! Aşa am reuşit să intrăm şi noi la film.

Am ales Source Code în primul rând pentru că are o notă mare pe IMDB (dpmdv). În al doilea rând chiar aveam chef de ceva mai serios, mai SF-ish şi ăsta era tocmai bun.

În rolurile principale îi avem pe: Jake Gyllenhaal, Michelle Monaghan şi Vera Farmiga (care are niste ochi superbi) Toţi joacă bine, no doubt about it, iar subiectul... este unul interesant, dar puţin greu de descifrat...

Jake Gyllenhaal joacă rolul lui Colter Stevens, un soldat rănit în Afghanistan ce se implică într-un experiment: Source Code. Acest experiment consta într-o transpunere a minţii în corpul altui om dintr-o lume paralelă (cel puţin aşa ne-am lămurit după ce am văzut filmul pentru că iniţial îţi dă impresia că se întoarce în trecut). Scopul acestui experiment era acela de a opri mari catastrofe ce se întâmplaseră, fiind concret vorba de un tren care explodase într-o dimineaţă. El avea rolul de a îl găsi pe cel care a produs catastrofa şi de a-l opri. În prima fază Colter este năuc, nu prea ştie ce se întâmplă şi iroseşte câteva "întoarceri" până se prinde ce tre' sa facă... dar mai departe rămâne să vedeţi pe cont propriu ce se întâmplă.

Mie mi-a plăcut foarte mult şi mi-a fost foarte util că nu a durat o veşnicie, cum m-aş fi aşteptat. Observ că în ultima perioadă de timp, majoritatea filmelor care au un subiect bun durează cel puţin 2 ore sau pe acolo. Unele sunt inutil de lungi şi ajung chiar să te plictisească, dar aici cu siguranţă nu a fost cazul. A avut lungimea potrivită şi mi s-a părut foarte interesant şi ca idee şi ca realizare.

Chiar este un film pe care îl recomand, e bine jucat, cu idei bune la bază, chiar dacă tinzi să fii puţin pierdut de întoarcerile dese "în timp". Zic "în timp" pentru că asta e prima impresie. Cam atât în rest, aştept părerile voastre în comentarii.

P.S. Sărbători fericite ! Multă sănătate tuturor! :)

Vine Pastele, da? Si la noi in familie traditia este ca de Paste sa se ofere cadouri, la fel si de Craciun, zile de nastere, nume etc. Ai mei nu stiu sa lucreze pe calculator si deseori devin nostalgici si vor sa se uite la poze. Dupa cum majoritatea pozelor din ultimii ani sunt pe suport digital (dvd-uri sau pe hdd) m-am gandit sa le fac cadou anul acesta o rama foto digitala.

Am comandat astfel de la Emag cea mai ieftina rama foto digitala de 7 inchi (Serioux de 130 ron). Nu am comandat-o pentru ca sunt zgarcita, ci din 2 motive: 1. nu imi permit sa dau 500 de ron pe o rama foto digitala si 2. nu inteleg de ce as da atata pe o rama foto digitala.... ca pana la urma nu face nimic, e doar un ecran cu 3 butoane care are un slideshow...

In orice caz... ajung azi sa imi ridic comanda de la punctul de livrare de la Obor (din cadrul Flanco). Totul bine si frumos, pana cand ii rog pe baietii de acolo sa imi testeze rama foto. De la alte patanii deja prefer sa imi ridic comenzile personal si sa ii pun sa imi faca proba, ca asa e normal.... Si imi face tipul de acolo proba sau cel putin incearca si vede ca nu merge... Schimba priza... schimba iarasi priza... apasa pe alte butoane... nimic. Cheama pe cineva. Persoana respectiva repeta aceleasi chestii ca celalalt... Tot nu merge... Cheama pe altcineva... pe altcineva... De pana la urma au tras concluzia ca rama nu functioneaza.

Il cheama pe manager (presupun ca managerul era sau cel putin o ierarhie mai sus decat ei) si acesta imi spune ca daca vreau imi pot da banii inapoi si sa ma duc eu in Crangasi sa imi iau alta rama de la showroom-ul Emag. Le zic ca nu vreau... ca mie imi trebuie rama aia blestemata ca este cadou si am nevoie de ea azi (as fi facut un efort si as fi ridicat-o si maine la o adica da' maine am alte treburi si na.... mai greu)

In fine, dupa ce am stat pe acolo o juma' de ora.... apoi a primit managerul telefon de la Emag ca o sa imi aduca rama cu urmatoarea livrare de produse de dupa ora 18.00. Am zis OK, si-asa am treaba prin oras si pot trage de timp... merge.

O chestie de notat... in micul haos produs de rama mea nefunctionala un tip ma intreaba: cat ati dat pe rama? Ii zic ca 130 ron la care el scoate un "aaaah, da... " in sensul de "pai daca ai luat-o pe cea mai ieftina, normal ca nu merge". Da, eu am raspuns cu o injuratura in gand, da' nu am mai spus nimic cu voce tare ca nu e frumos si nu sunt o persoana agresiva verbal (yeah, right)

Anyways... au fost draguti in rest si am plecat de acolo in ideea ca vin dupa ora 18.

Am revenit pe la 17.45 si am intrat din nou in Flanco sa intreb de rama, ca poate venise mai devreme. Nu venise. OK, nici o problema. Am revenit la 18.30 si cand mi-a venit randul la coada sa imi ridic rama m-au luat astia care lucreaza acolo (era alta tura mi se pare) cu o atitudine de mi-a venit sa imi dau palme.

De fapt unul dintre ei era problema... Pentru ca in momentul in care l-am rugat pe tipul care mi-a aratat rama sa mi-o si probeze a sarit de cur in sus celalalt ca "Noi nu probam aici, ca n-avem ce sa probam"...
Zic "Domn'e cum sa nu probati? Pai azi de dimineata cum mi-ati probat-o? Nu tre' sa o bagati decat in priza si sa ii dati drumu'. De dimineata nu mergea si mi-au adus alta... "
La care asta micu' tot o tinea pe a lui ca nu probeaza ca nu si nu....

Eu sincer n-am inteles faza. N-am plecat de acolo pana nu mi-au probat-o pentru ca nu mi se parea normal si n-am inteles atitudinea tipului de a refuza sa imi faca proba la ea, care era faza? Ti-e lene? Ai nervi? Lasa-ma, frate, ca nu tie ti-au adus o rama defecta si a trebuit dupa aia sa pierzi timpul in oras ca sa poti sa ridici una buna... Unii oameni n-au nici un pic de logica in gandire si sincer, astia merita o partida de injuraturi ca la carte, da'-s fata finuta si oricum am fost multumita ca intr-un sfarsit mi-au adus o rama buna si cei de la Emag au fost profesionisti asa ca am zis treaca-mearga. Nu pot sa zic ca nu m-a enervat, m-a enervat... imi venea sa il bat, sa il injur da' asta e... I'm a lady... desi uneori e bine sa fii si de alta etnie.

Baietii de care zic lucrau la Flanco, deci Emag-ul a lucrat profesionist din punctul meu de vedere, n-am avut treaba cu ei, da' astia mici de la Flanco ar trebui sa faca ceva cursuri de relatii cu clientii ca unii sunt cam depasiti de unele situatii... adica da-o-n sconcs de treaba si managerul a fost mai dragut, bre :) Se poate?

Update 22.04.2011: Oh, wow... tocmai am primit un telefon de la directorul magazinului Flanco in care si-a cerut personal scuze si mi-a oferit si un card reducere. Nu-mi vine sa cred... exista astfel de atitudini in magazinele de la noi? Omg... exista... wow... sunt inca in soc... foarte tare! frate...