Sunt ceea ce gândesc

Surprinzator da’ chiar imi place sa isi verse cineva nervii pe mine. Dada, nu radeti. E briliant. E foarte misto senzatia n-am ce zice, tu nu ai facut nimic pe cand cineva tipa la tine din diverse motive necunoscute. Cauzele sunt multiple. Eu inteleg si nu ma deranjeaza cand sunt serioase. Zici “da domn’le, are omu’ probleme, nu vede nici o scapare, lasa-l sa se descarce”. Inteleg. Chiar uneori ii invit eu “ia nene, tipa la mine, injura-ma, poate te simti mai bine” pentru ca sunt oameni la care tin si daca asta ii face sa se simta mai bine nu ma deranjeaza.

Nu ma plang de nimic, noah. Nu intelegeti gresit. Pur si simplu subliniez niste aspecte. Cand n-ai nici o grija pe cap, cand oamenii n-au nici o grija pe cap.... e simplu, incepi sa ti le creezi. Cand ai griji, dar sunt minore, le exagerezi ca sa te simti bine si important, (Doamne ce batut de soarta sunt). Cand ai griji serioase pur si simplu zici “Mama, ce-as bea o bere” si mergi mai departe multumind ca e doar atat.

Pe fruntea mea scrie “galeata”, oamenii arunca tot felul de chestii in ea. Uneori vorbe bune, uneori dorinte, cârje, griji... nu ma supar daca imi esti prieten. Nu ma supar daca ai motive intemeiate. Dar tare imi vin dracii cand spargi galeata si ii mai pui si capac fara sa ma intrebi.

Pentru blogul alexandraghitalexis.blogspot.com,

semnez: una dintre multiplele personalitati ale Alexandrei aka Lexis.