Sunt ceea ce gândesc

Transpiră pereţii mei din jur
Când fac sex
Cu fluturii de noapte.

Pe cei de zi nu îi ating
Pentru că nu seamănă cu mine.

Am tălpi de ceară,
Din mine iese miere,
Dar nu vreau să ma vedeţi albină.

Mă transform în omidă mâine
Si am emoţii mari,
Abia aştept să fiu
Fluturele ce geme în faţa mea acum.


Asta e poezie pe care mi-au pus-o la atelier pe agonia.ro (fostul poezii.ro) motiv pentru care nu o sa mai public nimic acolo in afara de comentarii. Nici un text. Scuzati expresia, dar este un site de cacat cand vine vorba de relatii (hai ca asta-i d'al nostru baga-l pe prima pagina si tranteste-i si 2 stele... hai 3 sa nu se supere). Cand sunt zise toate chestiile astea pe fatza, ei nu neaga :) asta imi place. Poezia mea probabil ca nu e cine stie ce, nici n-am zis ca e, insa eu sunt impotriva acestei clasificari in general. Nu-i corect sa clasifici pe cineva subiectiv, ca tie nu-ti place si zbang trantesti poezia intr-un colt. Da domn'le, pe mine ma deranjeaza. Si nu e vb de egocentrism sau altceva, dar am vazut poezii slabe si f. slabe care au fost ridicate in slavi si mai mult doar pentru ca erau "prieteni" sau cine stie ce alte relatii se aflau intre autor si editor. Sustin cenaclul lor (si voi mai merge, mai rar ce-i drept) din doua puncte de vedere, 1. si citez "iti calesti caracterul", 2. e un exercitiu bun si o activitate placuta pentru cei care iubesc literatura si critica.