Sunt ceea ce gândesc

In urma deciziei de a imi cladi pana la urma un viitor, am umblat prin facultatile din Bucuresti. De obicei planuiesc ce voi face. Sau mint? Da, ok. Am totul planuit. Mi-e rusine sa spun ca totul s-a dat peste cap astazi. Nu vreau sa dramatizez, dar am fost profund dezamagita dupa cum urmeaza.

Am fost la diferite filiale ale Universitatii Bucuresti. Am inceput cu Limbile straine ieri. Cu un an in urma am asistat la un curs de limba chineza cu un profesor exceptional. Mi-a placut foarte mult, desi sala era micuta (cabinet) cursul m-a facut sa uit de cladirea in care ma aflu sau de conditii. Anul asta am inceput cu un curs de germana intr-un amfiteatru. Sa definim notiunea de amfiteatru:

- Banci cum aveam in clasa a 1a. Cu 3 pe rand, ce-i drept. Masutele erau cat o palma, iar scaunele pliate de bancile din spate. Ati prins ideea, nu?
- Peretii crapati.
- Te uitai pe fereastra, vedeai numai zidul cladirii vecine.

Profesoara a fost ok la germana. Elevii... total plictisiti, total lipsiti de orice strop de viata. Majoritatea scriau, unii dormeau, altii ascultau muzica. Eh, stiu ca o sa spuneti: de-aia e facultate!...
Da, de-aia e facultate sa faci ceva ce iti place. Acum nu mai decide un calculator pentru tine. In fine. Urmatorul curs - engleza.

S-a tinut tot intr-un amfiteatru. Era mai ok asta, ca loc. Avea pe acolo un proiector, niste boxe... ma rog, detalii inutile. La curs:
- toata lumea avea exercitiile xeroxate.
- majoritatea lucra separat de profa si elevii care mai raspundeau.
- unii faceau in paralel cu alte materii.
- unii faceau cu totul altceva.
- profesoara total lipsita de chef. studentii total lipsiti de chef.
- cand se raspundea se vorbea foarte incet, atat incat oricum nu ajungea sunetul la toata lumea si chiar daca te-ai fi chinuit sa intelegi ceva, nu reuseai.
- nivelul elevilor de pregatire lasa de dorit. Nu fac pe desteapta, dar unele chestii... man....
- cand se termina un exercitiu si trebuia sa se aleaga alta persoana pentru a raspunde, toti lasau capu' jos si ignorau privirile insistente alea profesoarei. Profesoara nu le stia numele (normal, la atatia elevi) si oricum nu putea sa ii strige "heeey, fata in rosu... hey, tipa in dungi! Dada, tu... vrei sa raspunzi?" pentru a-i pune sa raspunda.
- din 40, 37 erau studente.


Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Ce am vazut ieri m-a intristat cumplit pentru ca nu imi imaginam ca intr-una din cele mai "bune" facultati de stat sa fie asa. Este o lipsa de interes incredibila din partea... Ministerului. Cum sa lasi frate aceleasi banci de douaj' de ani? Ce, daca e de stat tre' sa... pffff... nici nu mai zic, simt cum mi se urca sangele la cap.

Sa imi aduca cineva aminte de ce Universitatea Bucuresti este pe locul 3 in Romania?

- as scrie din seara asta si despre urmatoarele facultati pe care le-am vizitat insa pastrez pentru maine. Ideea de baza e ca nici nu stiu daca mai vreau sa ma mai duc la vreo facultate... si nu cred ca vreau sa ma dezlipesc de liceul asta... nu inca :( .-