Sunt ceea ce gândesc

Nu inteleg cum am nimerit azi sa dau numai peste cocalari. Numai peste cercelati, ghiulati, haleleizati samd. In cursul saptamanii nu vezi nici picior de-al lor pe strada, dar azi, cat pentru o saptamana. In statia de autobuz, in masina, pe strada, peste tot ! Ca ciupercile dupa ploaie. Ok, poate exagerez si zau ca n-as avea nimic cu ei daca n-ar vorbi asa tare si n-ar rade pe baza celor mai stupide glume posibile facute pe seama celor din jur.

Am dormit pe mine azi pentru ca de cateva zile am cele mai incredibile, ciudate si intense vise, ce n-am avut toata viata mea. De la atmosfere vesele pana la rapiri si morti. Nu mai suport! Sunt obisnuita sa nu imi aduc aminte nimic si acum imi rapesc mintea niste lucruri care oricum nu s-au intamplat niciodata. Si pana la urma, poate e mai bine sa visez si sa imi amintesc decat sa visez si sa nu stiu. Si poate e chiar mai bine sa ma gandesc la vise pe care le-am avut. Asta ma opreste sa visez in timpul zilei. Ati inteles ceva? Mai pe scurt, prefer sa inlocuiesc daydreamingul cu thinking about dreams that i already had... Of... In fine.. Sa aveti o saptamana buna.