Amintiri străine
Fumate de timpul din stilou,
Scurse din clepsidra de pe birou,
Privesc agale către tine,
Suflet pierdut în roua
Dimineţii mate.
Amintiri străine
Doar din ceaţă deasă ,
Netăiată de perdeaua morţii,
Făcută praf de argint,
Strivită de a ta putere
Ce mereu curge prin venele tale albastre.
Amintirile îmi sfâşie trupul
Şi îmi sângerează pieptul,
Îmbibând cămaşa ta,
Culegându-ţi buzele reci,
Strivindu-le de ale mele mâini pe veci
Şi totul încă nu e în zadar.
Amintiri
2/26/2007 09:10:00 AM
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 commentsuri:
Primele 2 strofe sunt un pic bombastice prin aglomerarea de exprimari pretentioase. Dar poate e mai bine, caci in ultima, ai scapat de ele si ai lasat "momentumul" romantic - in sens literar - sa se descurce singur,l-ai lasat sa-si arate esenta si prin urmare, cred ca aceasta ultima strofa, poate avea o existenta de sine statatoare.
Fortezi rima acolo unde ea nu e necesara, pierzand din suflu.
Poate mai putin reusita ca celelalte poezii, dar are si ea momentele ei de triumf...
Post a Comment