Luna infipta in mantia cerului simtea ca i se sfarsea timpul si apleca ochii resemnata asupra orasului.Era intuneric cand plecam de acasa,strazile pustii,becurile aprinse...sau nu. Frigul intra prin urechi,nas,gura,ochi contribuia la inghetarea creierului meu.Era o senzatie frumoasa, nu mai puteam gandi, stiam ca trebuie doar sa imi misc picioarele ca sa ma pot deplasa. Cand ajungeam pe soseaua principala,zaream decoratiile de pe stalpi ramase de la Craciun. Adeseori, pe drum, inchideam ochii incercand sa nu las lacrimile sa se prelinga pentru ca stiam ca se vor transforma in bobite de gheata ce imi vor atrofia muschii fetei. “E al dracu’ de frig” mormaiam printre dintii ce clantaneau cu maiestrie. Aveam impresia ca sunt un robot insa, in masina, dupa ce ma decongelam, urcam scarile din institutie si simteam cum in cutia mea craniana se lovea de pereti o chestie murata ce zicea cu amortire in glas “I’m stoned” .
Intr-o dimineata innoptata...
2/15/2007 06:02:00 AM
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 commentsuri:
Post a Comment