Sunt ceea ce gândesc

Bou mai e Firefoxu' asta... zi tu, sa imi faca mie necaz tocmai in ultima zi a anului. Si cum nu pot sa postez in ochii din oglinda, o sa postez aici Ultima poezie. Acesta est de asemenea si ultimul post.


Ultima poezie

Junghiuri puternice
Scrasnesc rotindu-se
Cu firele lor vesnice
Povesti cu punct croindu-se.

Intr-un colt indepartat,
Sta o carpa rosie,
Plina cu ceva patat
Ce se zbate fara voiosie.

E o inima invelita,
De iluzii scrijelita,
Trecuta prin globuri de cristal
Care nu-i aduc un fericit final.

Drumuri lungi de ani intregi
Ii umbresc trecutul plin de negi,
De iubire neiubita,
De credinta indoita,
De viscole abundente
Ce-au tarat numai unelte
Reci si dure ce au vrut sa o desprinda
De calea lui nepotrivita,
Ce-a ales-o oarba fiind
Mari si munti adapostind.

Inima intr-un colt indepartat,
Stand de veghe a visat,
Si-a ales vorbe fara rima,
Ce-au ajuns acum ruina:

Sunt un ghips acum,
Vino cu o carioca si trece-ti numele pe mine.

Toata lumea in sus si-n jos,
Unii cu paharele in mana,
Unul mai fricos, altul mai curajos,
Veselia oricum curge ca dintr-o fantana.

Povesti sunt si vor mai fi
Numai de-am avea cu cine le impartasi.
De singuratate anul asta sper sa scapi,
De bani si de noroc sa dai atunci cand sapi !
De sanatate nu uitam,
Mereu pe primul loc sa o plasam!

La multi ani si voie buna,
Sa fim pe veci impreuna,
Aici sa va gasesc mereu, cu inimi curate
Si cu naftalina date,
Sa reziste in timp la incercari
Sa le-nfrunte vitejesc fara ezitari!

Lexis.

Pentru ca este ultima zi din an, promit sa scriu si o ultima poezie dupa cum spre seara o sa las ultimul post pe blog... de pe anul asta. Am facut si eu o prajitura si am sesizat ceva. Dupa cum nu pot sa trec asa cu vederea sper sa va amuzati cu exprimarea absolut delicioasa a celor ce au fabricat produsul.

Una dintre cartile de ieri mi-a atras atentia si mi-a adus aminte de copilarie. Am scanat cateva pagini decupate si mazgalite....

Happy Birthday FlowerPower! Sa fii la fel de vesela si de copila ca pana acum, sper sa ai parte de tot binele din lumea! (Better late than never :D :)) )

Drept sa zic, sunt cateva persoane care nu au ce cauta in blogosfera. Nu voi da nume si nu voi arata cu degetul, insa voi fluiera. Sunt persoane publice, dar au conceptia asta gresita cum ca daca esti esti cineva cunoscut trebuie sa fii in pas cu moda.

Deci daca e trendy sa ai blog, trebuie neaparat sa am si eu.

Frate, cel mai mult imi place cand apeleaza la serviciile de blog gratuite si nu domenii proprii. Pai e gratis, nu? De ce sa mai cheltuie si bani pentru site personal, las' ca oricum nu ne permitem decat MaiBACH-uri si Mercedesuri... Trebuie sa fim modesti. Ok, si zici wateva' toata lumea are tot dreptul din lume sa isi faca blog, sa scrie pe el pareri personale si sa-si expuna propriile opinii. Dar partea cand se aduce matura de adunat panzele de paianjeni si vantul care bate ca intr-un oras pustiu din cauza lipsei de postari, nu pot sa mi-o explic. Domn'e, fa ce stii tu mai bine sa faci, nu te mai baga aiurea in ciorba altuia. Tu nici nu stii sa scrii corect numele solistului pe care il venerezi (yeah right *ROFLMAO*) , dar te dai mare ca ti-ai luat bilet la concertul lui si ca ai stat pe scaunele cele mai bune. GET A FUCKIN' LIFE! Impuscati-va! Ah, si sunt sigura ca si din cosciug o sa te ridici cu pretentii...

Hey, hey... accept NUMAI lumanari parfumate! Helaaaau... Doamne, oamenii astia...

1. Leapsa de la Blogatu: Cand am fost ultima oara la biserica? De Paste, cand m-am lecuit si am spus ca nu voi mai trece prea curand. Am si povestit pe blog despre asta, cine stie cunoaste :))

2. Leapsa de la Woodisor: raspund cu intarziere ce-i drept, ce sa fac daca acum am vazut :P

Cele mai misto cadouri pe care le-am primit?

Bai, buna intrebare. Habar nu am, imi amintesc superbii cercei pe care mi i-a dat sor'mea de ziua mea anul asta si pe care n-am apucat sa ii port decat o data pentru ca i-am rupt (si nici nu are cine sa mi-i repare, nu stiti cat sufar!!!) Un alt cadou misto a fost o bratara de argint, tot de la ea.... si faptul ca ma suna anumiti oameni, ca isi aduc aminte de mine, intotdeauna este o surpriza placuta pentru mine (intotdeauna, si intotdeauna imi fac o impresie buna despre persoana care suna).

Cadouri dorite?

De la sanatate si liniste sufleteasca pana la dorinta apriga de a trece de examene cu bine. Iar lucruri materiale... de la haine pana la o camera de filmat/aparat foto digi. :D

Multumesc pentru lepse amandurora si le dau mai departe urmatorilor:
Andrei, Florin (ca tot ti-ai deschis blog), OliX , InnOcente si Bridge

Mai e doar o zi? Si e iarna? Maaaaaaan... parca ieri era 1 ianuarie... ce senzatie ciudata. Am facut curat la carti. Am depozitat in pod vechiturile si am facut ceva loc celor mai noi. Cred ca aveam vreo 60 de carti gabusite pe ici pe colo. Acum are loc si pisica in biblioteca ;))

Via OliX

Your words to me just a whisper
Your face is so unclear
I try to pay attention
Your words just disappear

cause its always raining in my head
Forget all the things I should have said

So I speak to you in riddles
cause my words get in my way.
I smoke the whole thing to my head
And feel it wash away
cause I cant take anymore of this,
I want to come apart,
Or dig myself a little hole
Inside your precious heart

Si dupa cum ziceam, deja a devenit o obsesie. Cu sor'mea ma uit acum la Roswell, care e vechi de 7 ani, dar destul de bunicel (pentru mine cel putin). Nu e cine stie ce, dar reuseste sa te prinda.

Anyway, dupa cum sor'mea a plecat si nu pot sa ma uit fara eaaaaa... pentru ca asta ar insemna sa ma apuc de tamplarie cand vrea ea sa se uite. Adica ar ramane in urma cu episoadele, eu le-as fi vazut deja si toata planificarea s-ar duce de rapa. Asa ca what the duck, m-am apucat sa ma uit din nou la Seinfeld. Acum nu stiu ce parere aveti voi despre serial, eu nu ma dadeam in vant dupa el cu ani in urma, dar acum pur si simplu sorb episoadele. Este absolut LOLish! Faza care mi-a placut cel mai multa fost cand i-a zis George tipei cu care se intalnea ceva de genul:

Hey, stii care e tzelul meu? Sa am 365 de chiloti ca sa nu trebuiasca sa spal decat o data pe an... pana acum n-am decat 44.

Bine si toti sunt zurlii si au logica de te doare mintea, dar sunt extrem de nostimi.



P.s.Momentan sunt la zi cu urmatoarele: Prison Break, Private practice, Grey's anatomy, Californication si Supernatural.

Si pentru ca dadica mi-a plecat de-acasa, si-o fugit in lume sa isi caute norocu' trebuia sa gasesc un serial la care sa ma uit... deja devin o obsesie. Serie, dupa serie, dupa serie pana cand se termina si nu mai ai ce sa urmaresti. O iei de la capat cu alt serial si tot asa. Am apucat sa le iau pe astea mai vechi din 2000, din '90, ca deja devine serioasa treaba.

Si e nasol, ca vine momentul ala (ma refer la serialele ongoing) cand incepi sa astepti sa apara episoadele. Every single fuckin week...

Bah, azi e Miercuri? Maine apare Prison Break (de ex.).

Si stai cu sufletul la gura, man... si cand il prinzi la cineva in share, vezi ca iti trage cu 12 kb... Si incepe sa creasca suspansu mai rau ca la pariuri. Si cand vezi ca iti apare bula de la dc care iti zice download finished, bucurie mare. Te duci iti prepari vreo 3 feluri de mancare, 5 tipuri de popcorn... cu branza, cu unt, cu marmelada, cu nuci, cu rosii... cu ce-oi mai gasi, iti alegi cea mai mare si pufoasa perna din casa, iti intinzi mancarea pe pat, sa fie totul perfect si cand totul e gata. Vine momentul in care deschizi fisierul avi si in loc sa iti apara Scofield, iti apare .........................................................

PORN! :|



Straight porn, not gay porn... that is...

Am ramas cam singura zilele astea, cu sor'mea plecata la Sibiu ma simt tare ciudat. A mai fost plecata, ete scartz... da' e asa ciudat -ca subit- sa asculti Manson fara sa enervezi pe nimeni... Sa vorbesti mult fara sa enervezi pe nimeni... Sa zici "mai stau 5 minute pe net si dupa aia ne uitam la film" (5 minute care se transforma in 105) si sa nu enervezi pe nimeni... Parca n-am nici un scop, soro, vino fata inapoi!

Pana una alta, azi mi-am luat cartile castigate de pe urma concursului Bookblog, sunt foarte misto. Am trecut prin fiecare in parte si nici nu stiu cu care sa incep.

O dilema, ce aveam sa o scriu si aici era legata de intrebarea "Unde iti faci revelionul?" Intelegeti oameni buni, cand cineva intreaba chestia asta este pentru a fi politicos si pentru a face conversatie, pentru ca de la una se ajunge la alta.

-Hey, unde faci Revelionu' ?
- Ah, cu niste prieteni la munte.
- Ah, da? In ce regiune?

Si apoi incep tot felul de intrebari cu preturile de acolo, cu daca o sa fie zapada sau nu si asa mai departe. Este un intreg cerc vicios. Pe de alta parte, cand intrebi chestia asta pe blog, lucrurile se schimba. Intrebi pe blog pentru a mai scrie si tu una alta (mai ales daca esti in pana de idei) si pentru a aduna comentarii. Na... ce vrei, curiozitatea a omorat pisica. That's the way things work.

Cred ca o sa ma duc sa ma uit la un film, dar o sa revin cu un alt post mai incolo...

To be continued

Ma intrebam eu de ce au intrat asa putine persoane pe blog azi. Blogbrowsingu' lu' peste dadea eroare pe IE... O idee geniala, but a man's gotta do what a man's gotta do.

Ce-am scris pana acum (adica astea doua randuri de mai sus) a fost acum vreo 4 ore, aveam multe idei de blogpost, dar le-am pierdut in pauza de net pe care au fost draguti sa ne-o ofere cei de la companie.

Acuma ce sa fac? Daca imi vine inspiratia sa mai scriu in seara asta, bine, daca nu... maine... Si maine e o zi !

Este ora 1.43 la momentul actual si tocmai am terminat de vazut un film extraordinar ce mi-a aprins sufletul prin cadre si mi-a aratat ca totul e posibil. Nici macar starea de somnolenta acuta nu ma poate opri sa scriu acest scurt review asa ca sa incepem cu subiectul...

Suntem undeva prin 1940, vremuri cand negrii erau discriminati si tratati ca sclavi. Acest om, Vivien Thomas viseaza sa ajunga chirurg si printr-o intamplare ajunge sa fie asistentul celebrului -pe atunci- doctor si cercetator, Alfred Blalock. Pe parcursul filmului observam evolutia lui Vivien ca doctor si ca om, cum isi castiga statutul in ciuda prejudecatilor si devine unul dintre cei mai celebri cardiac surgeons (ca imi scapa cuvintele in romana)Povestea este inspirata din realitate (puteti vizita pagina de wikipedia la care aveti link mai sus pentru a afla mai multe)

Actori principali, cunoscuti-necunoscuti: Mos Def,Alan Rickman, Kyra Sedgwick, Gabrielle Union.

Nota pe imdb: 8,3

Anul lansarii: 2004 (mai)

Parti... nu asa de bune: Nu prea am gasit :))

Sper sa va placa, dupa cum mi-a placut si mie.

Noapte buna!

Nu, n-am impartit cadouri precum spiridusul de 10 cm.

Nu, nu m-am imbatat.


Nu, nu m-am uitat la filme cum am zis pe blog. N-am mai avut chef pana la urma.

Am dormit.

Voi ce-ati facut?

............................... si....................... ce mai faceti?

Pana la urma ma uit la mondenii si dupa aia cred ca o sa incerc ori grindhouse ori i am legend... brb =))

Vreau si eu sa ma uit la un film buuuuuuuuuun :(( Nu-mi recomanda si mie nimeni ceva bun? Rog aprig!

Apropo, ieri juma de zi n-am avut nici net nici cablu, multumim ca avem azi !

Mai tineti minte Povestea unui spiridus? Ei bine, mi-a adus premiul 2 la concursul surpriza de Craciun organizat de bookblog.ro. Ii multumesc din suflet intuitiei mele care m-a impins sa particip chiar daca mai erau 2 ore pana la incheierea lui si multumesc echipei bookblog pentru...tot!

E Craciun, e 25 decembrie si am condus pe strazile Bucurestiului -acum- liber. M-am abtinut sa bag botu' la beutura, dupa ce ieri am injumatatit sticla de vermut rosu (*Blush*). Azi, in trafic am gresit de doua ori. Nu zic cum :D ca sa nu imi sara lumea in cap, important e ca mi-am recunoscut greselile si am bagat la cap sa nu le mai fac. A trebuit sa fac viraje la stanga (my fav... not :|) si sa micsorez viteza la gropile imense ce le-am intalnit pe drum. Am invatat sa pun benzina si am suflat in capac pentru a se deschide -era inghetat-. Distractie mare, asa-i? Ei bine, a fost totul ok pana la urma.

In casa e cald, mancare si beutura(mai importanta) din belsug si afara e frig de trosnesc burlanele, dar e Craciun si n-ar trebui sa ne pese de nimic.

Hai noroc, poate revin...

Un cadou virtual pentru cronica carcotasilor, de la mine... Sarbatori fericite!

Eu sunt un spiriduş mic, de 10 centimetri şi locuinţa mea se află undeva la adăpost, într-o casă călduroasă a unei familii de reni. De obicei port o tichie roşie şi o salopetă verde, pentru ca Rudolph şi soţia lui să mă observe când merg pe jos. Dulăpiorul în care stau e suficient de mare pentru mine. Pătuţul mic e în dreapta, lângă fereastra ce dă afară. În stânga se odihneşte un birou vechi ce l-am moştenit de la tatăl meu alături de un dulapior cu hainele identice. Eu am de lucru toată ziua. Nu consum multă mâncare, iar Rudolph are mai multă grijă de mine decât am eu.
De obicei, când mai erau câteva zile până la Crăciun simţeam bucuria sărbătorilor şi frigul năprasnic de afară, dar acum simt numai tristeţea singurătăţii în care mă înec. Prindeam elan şi trăiam ce peste an fusese o viaţă monotonă, o rutină continuă şi nesfârşită.
Am ajuns acasă după o zi de aranjat litere pe cărţile de copii ce vor zbura alături de Rudolph şi stăpânul său în noaptea Sfântă. Afară zăpada e de un metru şi cad fulgi mari, liniştit, precum lacrimile grele ale unui înger. În casă miroase a vin fiert şi pe masa plină de mâncare se află un pachet frumos ambalat. E un cadou pentru Moş Crăciun. E turtă dulce. Sefu’ adoră aceste prăjituri ce mie îmi seamănă a perne mari, frumos mirositoare.
- De ce eşti trist, spiriduşule?
- Rudolph, tu simţi că vin sărbătorile?
- Da, ca în fiecare an.
- Ei bine, eu nu.
- De ce? S-a întâmplat ceva? Îmi pari nefericit.
- „Nefericit”? Ce înseamnă?
- Adică trist, necăjit.
- Poate asta s-a sădit în mine. Nefericirea...
- Păi, atunci, fii fericit! Nu e greu.
- Nu? Păi, nu ştiu să fiu fericit, Rudolph. Poţi să mă înveţi?
Renul se uită la mine blând şi îmi zâmbi.
- Spiriduşule, gândeşte-te la.. zăpadă! La.. cadouri. Nu eşti nerăbdător?
- Nerăbdător să ce? Sunt singur în camera mea şi da, zăpada mă înalţă.... mă.. face fericit, dar trăind aici m-am obişnuit cu ea.
- Eh, atunci uite ce e. Spuse Rudolph serios. Cere-i lui Moş Crăciun. El îndeplineşte dorinţe.
- E o idee foarte bună, îţi mulţumesc, prietene. Mă duc să dorm, noapte bună.
- Să te odihneşti, micuţule.

Am visat că zbor, mii de stele îmi treceau desupra capului şi îmi formau o cunună. Tichia roşie îmi alunecă de pe cap. Am ţipat şi am întins mâna după ea, iar frica mă cuprinse deoarece cădeam în gol. M-am trezit cu picături de apă pe frunte, am deschis uşa şi a căzut peste mine bradul ce aveam să îl împodobesc. M-am ridicat, m-am scuturat şi l-am adus în casă. L-am aşezat într-un colţ. Era de fapt o crenguţă miiiiică, mică, mică. Abia avea 10 ace pe ea, suficiente pentru mine însă. L-am împodobit în grabă şi am plecat la atelier. Toţi ceilalţi colegi ai mei erau bucuroşi, râdeau, dansau şi mă întrebam care e motivul fericirii lor.
- E aploape Clăciun, mi-a răspuns Nătăfleţ.
Eu nu mai înţelegeam nimic. Era doar ajunul Crăciunului şi toate aceste pregătiri mă ameţeau. Toată lumea fugea din colo încoace, doar Moşul stătea îngândurat pe fotoliul lui albastru de catifea.
- Moşule, i-am spus temător.
- Da, spiriduşule.
Se uită în jos şi îmi întinse mâna. M-am urcat pe ea şi am ajuns pe umărul său, lângă ureche.
- Moşule, mă întrebam dacă noi, spiriduşii, putem avea dorinţe.
- Toată lumea are voie să îşi dorească ceva, toată lumea speră ceva.
- Ei bine, ştiu că în alţi ani nu ţi-am cerut nimic...
- Şi eu ştiu asta şi da, cred că a venit vremea să îţi fac un cadou. Spune-mi, ce ţi-ar plăcea să ai?
- E mai complicat decât credeam. Nu ştiu dacă e mult sau puţin, dar anul ăsta mi-aş dori să fiu fericit.
- Fericirea, spiriduşule, este un cadou comun. Toată lumea îşi doreşte să fie fericit.
Mi-am lăsat capul în jos, ştiam că întrecusem măsura. Fericire... pf... cine mi-ar da mie aşa ceva, sunt mic... prea mic pentru a conta.
- Hahahaha... râse Moşul, roşu în obraji. Spiriduşule, chiar dacă e greu, o să încerc să îţi îndeplinesc dorinţa. Trebuie să îmi promiţi ceva, odată ce ţi-o voi da... fericirea... să nu o pierzi niciodată.
- Da, Moş Crăciun. Promit.

Seara se lăsă şi cerul se dizolvă într-un murmur cald. Eu mă legănam încet pe scaun. Citeam poveşti pentru copii şi fumam o pipă lângă brad. Bătu cineva în uşă.
- Spiriduşule, ai primit un dar. Se auzi vocea lui Rudolph.
- E de la Moş?
- Da, e foarte mic. Eu nu ţi-l pot da, aşa că vino afară să îl iei tu.
O cutie argintie, legată cu o panglică roşie mă aştepta la piciorul mesei. M-am dus nerăbdător spre ea, entuziasmat. Se ţinuse de cuvânt. Am prins-o cu două mâini şi m-am repezit în casă. Respirând greoi, am aşezat-o pe pătuţ. Mi-am pus o mână la bărbie şi cealaltă pe burtă. Să o deschid acum sau mai încolo?
- Spiriduşule! Se auzi vocea groasă a Moşului. Ieşi până afară.
- Da?
- Ai primit cadoul de la mine?
- Da, dar nu ştiu dacă să îl deschid acum.
- Oricând l-ai deschide... se află acelaşi lucru în el. Am venit până aici să îţi spun că mi-ar plăcea să vii cu mine în seara asta.
- Să să să... să... să... vin cu tine? Să împărţim cadouri? În noap.. noapt... noaptea de Ajun... spre Crăciun... Moşule?
- Da, spiriduşule. Am nevoie de ajutorul tău.
- Da, voi... veni. Îţi mulţumesc din inimă. I-am spus cu ochi înlăcrimaţi, fugind în casă.
Am deschis cutia argintie. Era goală.
- Moşule? Îl strig din urmă. Cutia e goală.
- Vars-o peste tine, fericirea nu se vede, spiriduşule... se simte.
- Am înţeles, aşa voi face.
M-am dus nerăbdător şi am cercetat-o atent. Era goală, „dar fericirea nu se vede” mi-am zis. Am turnat ce nu se zărea peste capul meu şi am simţit cum mă cuprinde un lichid rece invizibil şi mă încălzeşte. Am împărţit daruri, împreună cu Moş Crăciun, împreună cu Rudolph şi prietenii săi şi în acea seară am descoperit că fericirea copiilor, fericirea celorlalţi e fericirea mea.



[Aceasta scurta povestire este pentru concursul bookblog]

Daca zilele astea sunt libere ce fac? Toata ziua pe bloguri, blog-glob-blog-glob.... si am dat de un nou concurs ce are drept premiu' carti... ceea ce chiar imi doresc. Asa ca poate pana la sfarsitul zilei imi iese pe taste o poveste frumoasa-originala de Craciun

Conversatie:

Eu: n-ai primit felicitarea de la mine, nu?
Y: Nu.
Eu: ma pis pe ei de posta romana, ce? Daca expediaza mos craciun inseamna ca nu o mai primeste omul? pf....
Y: E timp pana la PAsti
Eu: Fac ceva pe ei... si acuma ma bucur ca nu le-am cumparat timbrele! HA!

Doar 3 persoane stiu ca eu am cumparat 3 felicitari din hipermarket. Foarte frumoase de altfel. Am trimis doua dintre ele, unei foste colege si unui prieten si nu le-au primit. De ce ? Pentru ca am scris Expeditor: Mos Craciun pe spate sau pentru ca nu am vrut sa le pun timbru?


Si cine m-a vazut cand le scriam stie ca nu glumesc. Of... motha fuckas...

Asa se numeste filmul pe care l-am ales pentru discutia din seara aceasta. De ieri si pana azi am vazut trei filme a cate aproximativ doua ore fiecare. Toate trei mi-au placut: The Red Violin, I, Robot si Freedom Writers.

Mi-ar placea sa vorbesc despre fiecare in parte insa starea mea de somnolenta nu imi permite asa ca voi spune cateva cuvinte despre cel din urma.

Se aseamana cu Sister act partea a doua, insa nu e chiar la fel. Cu mult mai bine realizat si cu povesti verosimile filmul mi-a captat atentia din primele minute.

Subiect: o profesoara noua incearca sa predea limba engleza intr-o scoala unde totul era haos. Da, fireste, problema negrilor si nu numai, fiecare imbarligat intr-o poveste grea induiosatoare care te face sa te gandesti de doua ori. Problema de baza este fireste discriminarea si rasismul. Lucrurile sunt dezastroase, iar profesoara incepe sa adopte noi metode de predare. Reuseste sa uneasca aceasta clasa insa pe parcurs ce se inalta pe plan profesional, ea decade pe plan personal.

Actori principali, cunoscuti-necunoscuti: Actrita care o joaca pe hoasca nesuferita din harry potter 5, Umbridge; Hot-Sexy-Momma din Grey's anatomy si personaja principala pe care n-am mai vazut-o in vreun film. Toti actorii joaca foarte bine, nu e nimic de reprosat la aceasta categorie :D

Nota pe imdb: 7,6 (si tinand cont de notele de pe imdb, as zice ca e destul de bine)

Anul lansarii: 2007 (ianuarie)

Parti... nu asa de bune: actorii alesi pe post de elevi sunt prea in varsta, zic eu. In film se presupune ca au 14 ani si ei arata de 24. Bineinteles ca se intalnesc si clisee, insa partile bune preiau din urma neajunsurile.

Sper sa va placa, dupa cum mi-a placut si mie.

Noapte buna!

Primesc de la Blogatu ieri aceasta mica mare intrebare:

Ce-ti doresti de Craciun de la industria muzicala romaneasca?

Raspunsul meu este:

Sa dispara!

Si leapsa o dau mai departe: Alanei, Ancai si Onutzei.

Cheers

Via Piticu

As zice ca a iesit bine, aici e tutorialul pentru cine vrea sa incerce :D

p.s. ceva dubios s-a intamplat cu voturile asa ca le-am scos de tot, nu stiu daca vor reaparea...

Pentru ca de fiecare data cand vin sarbatorile exista acesti mici ciudati extraterestrii care isi tot pun la status chestii de genul "Ah... urasc sarbatorile" "bagami-as-nu-stiu-ce in sarbatorile ma'sii" sau "trist/a"/"ma sinucid de craciun,dnd" sau chestii de genul m-am gandit sa le scriu de pe acum un mesaj de alinare.

Dupa cum urmeaza:

Nu te mai ambala precum un motor de masina, precum un pachet expirat de biscuiti sau precum un cadou ieftin. Daca lucrurile nu merg cum trebuie, poate se intampla asa pentru ca vezi doar partea goala a paharului. Nu se intampla toate cacaturile doar pentru ca e Craciun, nu da vina pe aceasta umila sarbatoare pe care in adanacul sufletului tu de fapt o iubesti. Pentru ca o iubesti dai vina pe ea, eu stiu. Cacaturile se intampla oricum, ce conteaza de e Paste, Craciun, ziua ta sau Revelion. Degeaba pui la status "mii de draci" pentru ca oricum nu va veni nimeni sa iti zica "fii calm, eu te iubesc" pentru ca de fapt... toata lumea mananca si bea cu familia... familie pe care tu ti-o renegi din temirice motive. Intr-adevar, nu sunt prieteni cu care sa te faci muci la petreceri, cu care sa vorbesti murdar despre gagici/gagii s.a.m.d. dar sunt familia ta, si -fiind realisti- nu o sa ii ai alaturi la nesfarsit. So my dear beloved alien... GET A FREAKIN LIFE! and enjoy what you still have.

Merry fuckin' Christmas

p.s. si pentru cei care se plang ca nu au timp sa citeasca postarile. Puteti acum sa le auziti

Mortu' a scris ca uraste iarna si ne-a dat 8 motive. Eu contrazic acele 8 motive prin urmatorul reply:

1. in caz ca nu ai observat -asta vara cel putin- si imi pare rau sa iti sparg coltisorul de rai, vara E CALD CA IN IAD! (tu probabil ar trebui sa stii asta, doar esti mort...)
2. daca iarna se lipeste, vara nu se mai lipeste nimic de tine, decat praful si transpiratia... transpiratia si praful... sau cum vrei tu...
3. daca iarna te incalzesti punand ba un pulover ba o caciula, vara dupa ce-ai scapat de haine ce mai dai jos?
4. zapada e de fapt albastra, o vezi tu alba
5. mergi in tramvaiele transpirand si putind a oameni nespalati care oricum nu zic scuze pentru ca nu se simt, dar tu ii simti...
6. in sfarsit baietii se imbraca si nu isi mai arata picioarele paroase, yey
7. si eu urasc sa vad cum oamenii mor doar mergand pe strada, din cauza caldurii (mai ales batranii) +btw, accidente se fac oricand si oricum, ca asa ieste rumanu' pe graba mereu indiferent de anutimp
8. ramai cu pantofii/adidasii infipti in asfalt si ajungi la serviciu tot transpirat....

ca doar e vara si noua nu ne place iarna... pardo' invers pentru mine, sau cum o fi...

Se cauta distribuitor de pliante cu 50 de ron pe zi.
Contact la numar de telefon : 0730.00.76.28

Felicitari la comanda

Contact: ym id: korkfoto
mail: korkfoto@yahoo.com

Ma uitam pe traficul meu de azi, ce se intampla oameni buni? Mai mult de patruj de oameni mi-au vizitat pagina... deja este dubios :)) Cu una cu alta, iata ca am intrat in posesia premiului de la usbmania. Este foarte frumos. Imi place la nebunie.

Anuntasem mai devreme la status ca o sa scriu despre ce mi s-a intamplat. Ei bine, pe drum, din troleibuzul 69 am vazut un om cam pe la 40-50 de ani. Imbracat cu un palton inchis la culoare, in carouri, incheiat la nasturi pe jumatate. Avea un fular modest la gat si o geanta pe care o tinea tinereste pe un umar. Purta ochelari cu rama neagra si avea un par bogat, negru, cu putine fire albe si o barba grizonata. Eram pe la Hasdeu (cred) cand l-am vazut ca traversa printre masini. L-am remarcat pentru ca imi parea foarte... cum sa zic... frumos. Nu in sensul de frumos-hot-sexy-momma, Doamne fereste... ci doar, frumos. Un om frumos. In orice caz, l-am remarcat... pur si simplu si mi-am zis "Ce rar sa vezi pe cineva precum dumnealui".

Mi-am vazut de treaba si la o ora, m-am urcat in maxi-taxi in drum spre casa. Cam aglomerat asa ca nu am putut avansa pe culoar si am ramas mai in fatza. La nici 5 minute urca cineva si se asaza langa mine. Eh, in mod normal, povestile astea sunt de obicei inventate cu "si persoana de langa mine era cel de mai devreme pe care il remarcasem" dar de data asta... chiar s-a intamplat. CHIAR ERA EL! Acelasi domn, cu geanta pusa intr-o parte, cu ochelari, ochi blanzi si palton in carouri ma intreba "Nu luati loc?" Dau din cap in semn de "nu" adaugand in gand "Luati loc sa va observ mai bine". Avea o verigheta foarte subtire, din argint sau aur alb si doua sacose mari si pline. Ma asteptam sa coboare cu mult inaintea mea, dar a coborat odata cu mine. Vorbea la telefon si mi-am dat seama (*shtiu, naughty me ca trag cu urechea*) ca era profesor.

Bineinteles, puteti crede ca a fost coincidenta, o simpla intamplare etc. dar... faptul ca a mers tot drumul cu mine (aproape pana acasa, eu fiind in fatza lui ma tot uitam in spate... banuiesc ca s-a speriat omul, cine stie ce-o fi crezut:)) ) parca a fost ceva mai mult. In orice caz, pot sa afirm: azi am vazut un om frumos si simplu.

1. E la moda bradul cu varful in jos, alb... *now that's fucked* Va dati seama cate perne ar trebui sa fie pe jos? Stai in cap ca sa vezi bradul....

2. Invatamant, bacul s-a schimbat de 7 ori si am trecut prin nu-stiu-cati ministri si nimeni n-a facut nimic. Pai cum pua sa faca ceva daca ajung numai "fosti" comunisti la conducere? Fosile incuiate, abia astept sa scapam de voi. Ne chioram la occident (vezi poza), la scolile din alte tari care nici nu pot fi comparate cu ce e la noi. Nu se pune accentul pe practic, la noi pur si simplu imbibi elevii de informatii pe care oricum le vor uita pe parcurs. Cu ce ma ajuta pe mine sa stiu istorie (este doar un exemplu) si sa retin toate datele/evenimentele care s-au intamplat cand mie imi trebuie sa stiu programe de calculator pentru ca astea se cer la cv? Si multe alte exemple... sunt multe de zis, dar ma mai abtin ca deja mi-e sila...

Am avut de facut un eseu azi... bine, nu cred ca era bine daca faceam eseu (asta inseamna ca i'm fucked :-?) , dar revenind la idee... Ideea... era... bazata pe aceasta zicala "The remedy is worse than the disease" si bineinteles, acum ca am cautat pe gugal am stiut la ce se refera si cum trebuia tratata problema. Cu toate astea eu am comentat in mod diferit si anume... am inlocuit ideea de "disease" cu "love". Si ma gandeam cat de greu e sa treci peste aceasta boala si cat de grele sunt remediile. Acuma... cred ca i'm fucked oricum, pentru ca probabil nu e bine, niciodata nu e, dar mi-ar placea sa stiu ce parere aveti si voi :D cum ati interpreta?

Azi am aflat ca am castigat locul doi la usbmania cu manuta acvatica usb! Premiul rocks! si pe aceasta cale mai multumesc inca o data organizatorilor! Daca o sa mai fie ocazii, o sa mai particip.
Felicitari celor care au mai participat si care au castigat!

In schimb tot azi am aflat si premiile care s-au dat la concursul bloggeri.ro si am fost profund... surprinsa. Nu comentez si atat, ca ma tot intreba cineva ce parere am. Ma abtin sa am o parere.

Felicitari celor care au castigat... si spor la blogguit celorlalti!

Stiu, stiu, v-a fost dor de insemnarile mele scrise... nu e nevoie sa aplaudati, oh vai, dar nu va ridicati in picioare... :P :)) Deeeeeeeeeeeeci... trebuie sa incep prin a va pune la curent cu unul dintre cele mai captivante si delicioase jocuri ever! de nu mi s-a facut foame cat am jucat Hot Dog Bush. Trebuie sa prepari hotdogii, sa le pui sos de rosii, ceapa etc. Pe parcurs apar tot mai multe ingrediente si incepi sa tii tot mai greu pasul... e super tareeee !!!!

Azi am fost in hipermarket si mi-am luat coarnele de ren! care acum erau la 3 lei pentru ca aveau o cornita rupta. Ce escroci, sa vanda tot, dar in orice caz, le repar eu... Si sa nu mai zic, mi-am luat o cutie de globuri argintii... asemanatoare cu astea...



Azi de dimineata m-am trezit si NU AVEAM CURENT.... azi de dimineata insemnand 10 :D, sper ca in seara asta sa nu mai fie probleme pe nicaieri.

Revin...

Atentie!!! In urma acestor imagini nimeni nu a fost ranit grav, ah da si apropo, interzis minorilor!
Banzaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai

Am observat acum cateva zile, ca pe o foaie de examen/olimpiada aparea un smiley... Se intampla sa fie acolo zicea in mod indirect "You're fucked"??Hmhmhm? :D

Dupa ce am sters geamurile, spalat jaluzelele, spalat perdele... venit moment oportun sa pun noua instalatie la jamuri. E o intreaga istorie la noi in oras despre decoratiuni, instalatii si alte gadgeturi luminoase de iarna, dar nu a spune decat celor care intreaba... Putin incoerenta in filmare, dar pun tot seama oboseli... sper totusi sa placa la cititori... Salut

Fuarte tare domn'e, deci imi ador noul look... stiu, sunt si modesta! dar templateu' asta e misto rau. In sfarsit ceva ce se potriveste, singura nepotrivire ar fi la sondaje :( ca raspunsurile sunt scrise in negru si nu se vad :((. In orice caz, in afara de acest mic defect, sunt in sfarsit mandra de pagina mea si nu mi-o mai ascund sub pungi de hartie decupate :D

Am si eu o problema cu unii useri de pe trilulilu. Sa imi bag ce n-am la indemana de nu in ultima vreme cand am postat filmulete(... materiale pe care oricum nu le-as posta acolo daca astia de la youtube ar primi si .3gp-uri)... numai oligofreni ce put a desteptaciune s-au apucat sa comenteze.

Dragi concetateni, pastrati-va opiniile de vaci infumurate, de tauri furiosi, mari critici ai artelor manelo-retardofile pentru ca si deoarece filmarile mele nu sunt pentru trilulilu, sunt pentru pagina de blog in caz ca nu ati vazut categoria. Nu va obliga absolut nimeni sa dati click pe fututele alea de linkuri, si nu va obliga nimeni sa va si uitati asa ca n-am decat un mesaj: multe acadeleeeeee!!

Imi cer scuze celor care citesc acest blog pentru acest mic acces de furie pe care tocmai am simtit nevoia sa mi-l arat.

Peste cateva minute voi posta aici un material filmat acum 10 minute. Fiti pe faza ! [calitatea sucks, but better than nothin']

Cand stateam pe acoperis, un inger cu aripi gri mi-a soptit ca la noapte voi muri fericita. I-am multumit de veste si el si-a luat zborul lasandu-ma pe mine in urma cu toate temerile, toate gandurile si emotiile ce trebuia sa mi le tin in frau. Am inceput sa merg pe creasta casei, am ajuns la cos. M-am uitat in el si am zarit intuneric.

O sa vad lumina? Pot sa mor acum ca sa nu ma mai zbat precum o musca data cu insecticid...

Am pus un picior in aer, il tineam supendat. Si ma uitam in jos. Am inchis ochii si m-am lasat pe aer. Pluteam. Chiar pluteam. Cu aripile smulse, sangerand, ingerul ma prinsese.

„Mai rezista cateva ore, e ultima ta zi....nu mai e mult de indurat” mi-a spus cu o voce blanda si mi-a mangaiat obrazul stang. Inima mi-a tresarit speriata, iar ingerul mi-a zambit.

„Sunteti fiinte fragile si frumoase, dar sufletul tau palpaie precum o lumanare obosita, o lume ca aceasta nu iti poate face fata. Nu are rabdare cu tine, te va strivi cu un singur sunet...”

N-am plans, pentru ca avea dreptate. Atatia ani m-am tarat sub pamantul maroniu si rece incat acum... ingerul meu... avea dreptate.

Am ramas pe pamant, avea sa fie ultima zi de chin si tortura. Asociez pamantul cu un iad... dupa cum presupun ca e acolo, dar eh... voi afla in curand.

Aveam sa imi las trupul in urma pe creasta acestei case, aici voiam sa se intample. Cu aceasta idee am plecat sa ma plimb. Luminile orasului imi scobeau retina precum un copil cauta jucaria in oul de ciocolata.

Cutitele de frig mi-au trimis spasme prin tot corpul, iar din departare se auzea un tren de plumb ce-si plimba vagoanele pe râmele ruginite. Vazusem o lume fada, inodora si uscata. Nimanui nu ii pasa de nimeni, nici pasarile nu mai cantau la vioara. Ah, ca pe vremuri... cand se auzeau pana si corzile de chitara pe care le-atingeau inocent ramurile copacilor.

Totul era mort in jur, candva pe acest peron pasea un copil ce privea cersetorii ca pe oameni saraci nu ca oameni ce isi fac o cariera din asta. Candva acest copil le-a dat un banut din putinul cu care plecase in lume. Plecase in lume pentru ca voia alt destin si independenţă era un cuvant prea maret ca sa nu aspire macar la atingerea lui. Bineinteles, iluziile mi-au calauzit mereu alegerile, iar apa si uleiul aveau o relatie mai stransa decat o aveam eu cu parintii mei. Acum, la 26 de ani cand imi e soptita moartea, imi dau seama ca tot ce am vrut vreodata a fost sa traiesc cum vreau eu. Impedimentele imi erau sculptate pe palma si degete la fiecare sfarsit de amprenta.

Acum ce era de facut??? De fapt, stiam prea bine. Stiam prea bine ce aveam de facut. M-am dus la barul din gara si m-am asezat la o masa subreda, cu doua scaune. Stateam cu mainile incrucisate, ca un om ce avea sa ia parte la o intalnire importanta de afaceri.Am comandat o cafea cu un aer superior, neobisnuit si care, fireste, nu ma caracteriza sub nici o forma. Arcuiam sprancenele primejdios si ingustam ochii la o masa din faţă unde stateau doua persoane. Dada... cu siguranta.. mi-am adus aminte spontan de momentul celebru in care mafiotii sunt auziti de temiricine ca pun nu-stiu-ce crima la cale si se va intampla nu-stiu-ce cuiva care nici nu merita. Suspectari si nimic altceva, de unde era sa rasara pericol cand toata viata nu mi-o petrecusem decat sub umbrela. Cu toate astea ceva nu era in regula.

Mi-am schimbat pozitia la masa apropiindu-ma de cei doi pentru a fi sigura ca vorbesc despre lucruri cat se poate de firesti. Am scos o tigara din poseta si am aprins-o cu o bricheta kitschoasa, rosie, avand forma unei femei dezbracate. Haidade! Ce comedie, eu nu fumam! Nu fumam, dar aveam sa fumez acum. Stiti cum merg personajele la cazino si arunca toti banii pe masa? Asa si eu. Asta era momentul sa zic „What the hell!”
- Si unde ai zis ca aruncam cadavrele?
- Cadavrele... zise barbatul dispretuitor. In cabana de la Sighet.
- Departe...
- Simt eu frica? Sau mi se pare...?
- Nu, ziceam doar ca e departe.
- Departe-nedeparte, trebuie sa fie in loc sigur.

M-am ridicat brusc la auzul acestor cuvinte si m-am dus la tejghea sa imi iau cafeaua la pachet. Eram speriata, parca eu facusem sa aud asta. De fapt, ma intrebam daca nu era totul in mintea mea. M-am ciupit de mână si am inchis ochii murmurand „visez...visez...”
- Sunteti bine, domnisoara?

Am tipat din greseala, ma luase prin surprindere. Unul dintre cei de mai devreme venise chiar pe scaunul de vizavi. Simteam cum se zbat cete de copii in mine, cum jucau coarda in stomacul meu si la fiecare tropaiala inima-mi sarea in sus si in jos ca pe trambulina. Am incercat sa fac liniste pe locul de joaca, am tipat „shhhhhhhhhhhhh” apoi am reusit sa ma stapanesc.
- Nu am nimic, multumesc... imi.. imi.. ramasese ceva in gat.
- E bine atunci... adica e bine ca sunteti bine... Se uita la mine si imi zambi amuzat.

De ce dracu’ m-oi fi temand? Ce mi-era ca mor diseara ce mi-era ca mor acum? Trebuia sa imi pese cat i-ar fi pasat unui perete. Trebuia sa stau la masa, sa imi astept cafeaua, sa o beau. Trebuia sa ma intorc la masa, mi se racise spatarul. Dar ce pot sa zic? I-am spus „Multumesc” si i-am dat banii vanzatorului de acolo. M-am calmat, mi-am topit indoielile si sentimentele in plus asa cum se topeste ceara sub flacara. Bancutele din sala de asteptare erau ocupate asa ca m-am asezat pe jos, turceste. Ce daca aveam sa racesc? Muream. Ce putea oare fi mai frumos decat moartea?

- Mami... de ce zboara pasarile?
- Pentru ca au aripi, mami.
- Si daca o sa am si eu aripi o sa pot zbura?
- Probabil ca da.
- Ce mistoooooooo... mami, mami... da’ tanti cu mielu’ vinde si aripi? Sau, sau... de unde pot sa iau si eu? Mi le da Doamne-Doamne?

Mama rase, dar la auzul ultimei intrebari zambetul i se pierdu trist. Chipul ei parea secat de culori, iar ochii i se adancira intr-un nor gri. Copilul se aseza cu capul pe genunchii ei si inchise pleoapele. Era momentul oportun ca mama sa planga in voie. Insa ce se intampla? Isi sterse lacrimile care n-apucara deloc sa se scurga pe obrazul ei pătat de viata, apoi se uita la puiul ei, mangaindu-l lin pe capusor.

Puiu’ mamii... puiu’ mamii... o sa ai si tu aripi daca vrei, aripi care sa te inalte unde iti doreste inimioara, copil mic...

Ură. Asta simteam. Ma uram din tot sufletul. Iata-ma pe mine, plangandu-mi apele nemiscate si umbrelele nelipsite pe cand altii infruntau viscolul de lacrimi inghetate... pe cand altii... Si da, dupa ce-am urcat in tren m-am simtit bine. M-am simtit bucuroasa pentru ca mi-am dat seama. Moartea era ce meritam, mi-a fost dat un dar de care nu am stiut sa ma bucur. Merit.. dar oare... merit si atata lucru?

Coridorul era de-a dreptul obosit de atatia pasi pe care ii purtase pe umeri de-a lungul vremii. Mi-era si mila sa pasesc pe sarmanul covor rosu, subtire si jerpelit. Fumam o alta tigara alba si stateam sprijinita de peretele vagonului, langa geam. Treceam pe langa casele pieptanate ce aveau cararea dreapta pe mijloc.O voce pe care o auzisem mai devreme imi vorbi:
- Nu e bine sa fumezi, poate o sa te ineci din nou.
Incredibil de calma, indiferenta pot afirma, i-am raspuns:
- Si ce? O gura mai putin de hranit.
- Foarte neadavarat.
- Sunt om, deci mananc.
- Esti om? Asa deci... avem ceva in comun.
Am zambit...
- Si daca mai si mananci...
- Ar fi doua lucruri in comun...
- Exact.
- Si ce se intampla acum? Spuse el nerabdator.
- Ma duc sa dorm.
- Nuuuu... cum sa dormi, poti sa dormi dupa tigara?
- Da’ ce-are?
- Pai.. uite si tu ce privelisti... le pierzi daca dormi. N-ar trebui sa ne dormim viata.
Imi spuse asta de parca ar fi stiut... parca ar fi stiut...
- Ai tu dreptate.
- Cati sunt in compartiment?
- Doar eu.
- Cum asa? Ai dat şpagă sa ramai singura?
- Crede-ma ca nu, azi n-as vrea sa fiu singura, dar asa s-a nimerit.
- Aaaaaaaaaaaaaaa... perfect, lasa ca o sa vin sa stau cu tine.
- Si prietenul tau?
- Ce prieten?

Imi tranti un ranjet nostim, dupa care disparu. Am deschis usa, am inchis-o la loc. M-am uitat intr-un ciob de oglinda atarnata dupa o perdea CFR si m-am asezat pe scaunul de langa fereastra. Eram doar eu. Nimic inspaimantator.
- Ah, ai luat repede locul cel mai bun.
- Daca vrei putem face schimb.
- Nunu... lasa, pot sa stau fata in fata cu tine desi o sa am impresia ca merg cu spatele...
Se lasa liniste pentru cateva secunde.
- Ia spune...
- Citesc, i-am taiat-o scurt.
- Si? Mai lasa cartea aia jos ca ai avut destul timp sa citesti.
- Dar de unde stii tu cat timp am avut eu ?
- Nu.. sunt asa importante cartile.
- Pentru tine.
- Pentru mine. Vreau sa vorbim, se poate?
- Vorbeste, cine te opreste? Am spus ca un strut cufundat in nisip.
- Bine atunci, ia spune-mi ce-ai auzit in restaurant?
L-am privit pe deasupra cartii si am inceput sa respir greu ca un dihor ce isi tradeaza existenta. Autocontrol... autocontrol...
- N-am auzit nimic. Voiam sa beau o cafea.
- Voiai sa bei o cafea si de ce ai plecat de la masa?
- M-ai urmarit.
- Mi-ai atras atentia.
- Te mira palaria mea de clovn si faţa mea de vrajitoare?
- Mai taci ! tipa furios.
Am tresarit si am lasat cartea deoparte asezandu-ma picior peste picior incercand sa par indiferenta. Nu eram. Nu eram deloc ! Mi-era cu adevarat frica.
- Ti-e frica de mine?
- Nu.
- Minti?
- Da.
- Asculta-ma cu atentie. Am omorat.
- Si de ce m-ar privi pe mine?
- Pentru ca o sa te omor si pe tine.
- Si ce-astepti?
- Momentul oportun.
- Ah, la miezul noptii cand caleasca se va transforma inapoi in dovleac? Am spus batjocoritor.
- Taci. Doar taci !!!! Proasta fiinta!

Si am tacut pentru ca ce-i drept frica nu ma mai lasa nici sa respir. Iesi din compartiment, era pe coridor. Ce aveam sa fac acum? Nu eram pregatita sa mor pentru ca mai aveam ore ce trebuiau traite... mai aveam ore. Si pana la urma...
- Esti furios?
- Extrem, pleaca.
- De ce sa plec?
- Nu intelegi?
- Nu.
Scuipa pe geam si roti tigara intre degete ca pe o bucata de aluat fraged. Sorbi din ea si inchise ochii satisfacut. Simteam placerea pe care o simtea si el. Fiecare muschi mi se inmuia in trairile lui si trenul se opri. Acum eram doar intr-o camera verde.
- Tu chiar vrei sa mori?
- Unde suntem?
- Spune.
- Unde suntem, spune-mi, mi-e frica.
- Nu e intuneric, de ce ti-e frica?
- Taci si zi-mi.
- Nu-ti zic nimic, raspunde-mi. Vrei sa mori?
Am revenit pe coridorul trenului in miscare.
- Ce s-a intamplat?
- Po’ sa trag si eu un fum?
- Poftim.
Tinea tigara cu trei degete acum, iar spre surprinderea mea nu m-a lasat sa trag fumul decat din mana lui. Buzele mele i-au atins buricele degetelor si m-a sarutat pe obraz.
- Esti o fata cuminte.
- Ce spui acolo??
- Nimic.

Nu mai e nimic de povestit decat ce urmeaza. El a stat cu mine toata ziua, mi-a tinut cald ca unui caine vestejit de pe trotuarul bucurestean murdar. Mi-a spus ca atunci cand vreau sa fie cu mine sa il chem. Era nebun, cine ar fi stat cu o straina toata ziua? Eu n-as fi stat. In orice caz, se modelase plastilina neagra pe cer, iar eu ma aflam unde promisesem. Pe creasta casei. Nu simteam nimic deosebit. Aerul rece imi cresta plamanii in fasii subtiri ce scoteau zgomote metalice cand imi intorceam capul in cautarea unor aripi, dar nici un sentiment in plus.
Incepuse sa ninga. Totul se linisti, tacerea vie se lasa peste orasul ce-si trosnea coastele la picioarele mele. Atunci nu si-a facut aparitia decat barbatul de care ma temusem, pe care il indragisem, pe care il urasem, de care nu ma bucurasem in ziua aceea.. Credeam ca imi va tine morala, cum ca pana la urma stiu sa traiesc si nu trebuie sa mor. Ca am de ales. Dar nu. Cu o voce frumoasa, blanda ce ma facu sa ma injosesc plangand mi-a spus:
- Iata-ma, femeie...
Si-a smuls atunci o pana din aripa stanga si mi-a daruit-o. Este alba, lunga si fina precum a fost grija lui pentru mine. Cu ea v-am scris aceasta poveste pentru ca vreau sa nu se intample nimnui ce mi s-a intamplat mie. Deschideti-va jaluzelele inimii. Pe toti ne iubeste cate-un inger ce-si frange speranta asupra noastra cu dorinta pura si simpla de a-l vedea.

Salutari din Rai.

Un concurs de la usbmania mi-a atras atentia... si am vrut sa particip asa ca... uite concursul...

AICI

Si uite si lucrarea mea :D gadgetu' meu, inventia mea... 100% mine :D muha!hahaha... devin din ce in ce mai jeniala *cough* bullshit cough*... voi reveni mai incolo... cu povesti *sper*

Prostia asta de blogspot nu mai functioneaza cum trebuie, uite ca e bifat ce trebuie si adresa de mail e trecuta constiincios si cu toate astea eu nu mai primesc mailuri care sa ma anunte ca am primit comentarii noi... motha' fucka'

Vine un moment din viata fiecarui blogger in care nu mai are despre ce sa scrie. In acest caz, gaseste vreun filmulet pe youtube, vreo poza haioasa pe vreun site sau inventeaza temirice poveste cu morala/amuzanta/etc.Eh, eu zilele astea nu am facut decat sa dorm si... sa dorm... 13 ore.. 10... s.a.m.d. Azi mi-a cazut curentu' cand eram cu capu' plin de clabuc, pentru ca un moment mai bun nu exista cand pur si simplu trebuie! sa cada curentu'. Apoi am inventat cea mai tare jucarie cu care o sa particip la concursu' celor de la usbmania :> Gnihihihihihihi... modestia asta!

Apoi... am mai dormit putin....

Si aici voiam sa ajung, pentru ca azi am dormit (fara vise, ca daca era cu aveam ce povesti) azi n-am facut mai nimic si pentru ca n-am facut mai nimic, nu am ce sa scriu pe blog. Asa ca... atunci cand mi se intampla ceva interesant o sa va anunt. Dar pentru azi, trebuie cel putin sa ii multumesc Celui de Sus ca am curent si net...

Un chestionar intreaba....


Dex online raspunde...


Dexul pe foaie ma baga in ceata....



Exista sau nu acest cuvant?

Cheat At School Professionally - video powered by Metacafe

Via Blogatu

Prea multa ploaie, simt ca innebunesc!! Slava Domnului ca mi-am luat permisu' si am la ce ma holba acuma, il folosesc drept focus point....

Toata lumea are treaba zilele astea, ce e cu voi lume? Cre' ca e de la ploaie... si incep sa imi gasesc si eu de lucru, m-am apucat de citit si o sa ma apuc de invatat in curand. Am luat o pauza ca mi-a iesit pe nari legislatia, dar o sa reincep cu altele. Si-asa m-as pune la volan, da' de unde sa fur un logan cu rezervoru' plin :(? :(( Nunu, nu-s fitzoasa... dar deocamdata sunt invatata cu loganu' si numai in ala am curaj sa ma urc :)) Biiiiine, da' nu o sa refuz nici un renault, kia, lexus, toyota... s.a.m.d.

Pana una alta, la multi ani celor cu numele Nicoleta/Nicolae!!

Asta am primit, doua lamai ca-s prea acra :))...

sau mai bine zis o sa primesc maine adevaratu' cadou, de mos Niculaee... Au trecut niste ore obositoare, ma enerveaza/streseaza/obsedeaza/deprima vremea de afara. Nu se mai opreste din plouat! Pentru numele lui Dumnezeu... e iarna... ar trebui sa fie frig, sa ninga.. nu sa ploaie... asta-i miselie curata! Sper sa mai faca pauze ca am obosit eu de cat am auzit apa asta zornaind (memo to me: sa ma duc la baie inainte sa plec de acasa)

Am primit si un ou de ciocolata cu surpriiiiizeeeeeee.... si mi-a cazut un uobotzel pe care l-am asamblat frumos, cu grija, ca atunci cand eram mica...



Si ca de obicei... i-am shterpelit si jucaria sora mii....




Siiii cu toate astea, nu am uitat ca sunt si eu parinte acum si am aceeasi responsabilitate ca maica mea... insa copilul meu inca doarme si isi va primi cadoul maine dimineata... Muhhahahahhahahahaha ! jumulici....



Voi ce-ati primit?