Sunt ceea ce gândesc

1 decembrie. Ziua Romaniei. O sa incep cu scurte amintiri sau mai bine zis elemente care mi-au facut sarbatoarea asta de neuitat. Cand eram mai mica fusei cu sor’mea la fabrica Tuborg, era oferta... sa mergem sa vizitam fabrica... stuff si a fost chiar interesant. Imi aduc aminte cat de fain fu la sfarsit cand s-o ametit „dădica” mea de la un pahar de bere si cum am ras ca nebunele cand am ajuns acasa. Imi mai aduc aminte ca era o vreme urata, nu mai stiu daca ninsese sau nu, da’ era destul de innorat si frig. In orice caz, de un alt 1 decembrie am stat acasa cu totii si ne-am uitat la un program de sarbatoare pe un post (n-am de gand sa dau nume, sâc!) care ne-a facut sa o punem pe mama sa faca paine calda (LOL). Dada.. paine de casa, pentru ca ne facusera astia de la tv pofta.. mama lor.. *drooling*

Alte dati pur si simplu stateam acasa, la caldura, ma bucuram de ziua libera –pe atunci nu pica sambata, huoo- si ma uitam la parada militara cu o palarie de cowboy pe cap si mana dreapta la inima, cantand imnu’ Romaniei... mai mult de haz, normal. Dupa tot patriotismul asta venea vremea sa scot ornamentele de craciun si sa ma joc cu ele prin casa, ba chiar sa fac eu cateva. Imi intindeam frumos ipsos pe masa acoperita cu ziare, luam niste ambalaje de plastic in forma de inimioara si le umpleam, dupa ce se uscau le inveleam in staniol. Staniol pastrat cu sfintenie de la ciocolate.

Anul asta a fost totul diferit. In primul rand a fost frumos afara :| . Chiar daca a fost frig.. ce-a insemnat tot soarele ala si ceru’ albastru si norisori perfecti pusi colo-colo???? Mama ma’sii de treaba... trebuia sa fie innorat si sa ninga... *Phbttt* In al doilea rand, am ajuns acasa si numai legislatie-legislatie-legislatie. Am si adormit cu cartea in brate... Puii mei de treaba, n-am simtit nici un pic ca a fost sarbatoare... Nu tu parada, nu tu imn, nu tu nimic! (pentru ca n-am fost acasa de dimineata sa mai prind ceva). Zic „lasa... o sa simt diseara, o sa fie totul peachy, o sa fiu cu prietenii pe acolo” etc. Ei nu zau... Numai si numai găsti si găşcuţe pe drum, intuneric bezna pe strazile de la mine si noroaaaaieleeeeeee.. cine le-a luat in bot? Eu, normal. M-am intalnit cu Andreea la Obor, am mers cu metrou’ si tot observam lume... multa...multa...MULTA LUME... si lumea zicea: „Mamaaaaaaaa....cata lume! cre’ ca si astia se duc la brad” Completez : ca noi...

In sfarsit, iesim din metrou... si dam cu nasu’ de un ocean de oameni... UUUUuuuhhh-aaaaaaah-iiiiiihhhh...ce brad maaaare... :| Iti gaseai loc linistit in care sa stai, dar doar loc. Nu aveai sanse sa gasesti pe cineva pe acolo, desi am dat de o colega. In orice caz, am ramas pe undeva pe langa gura metroului. Si am asteptat... si am asteptat... Pe langa brad, se formasera fluvii, guri de varsare.. de genul „go with the flow”, intrai intr-unu’ si te duceai unde te ducea... nu mai conta pe unde ajungeai... go with the flow... Foooarte misto, foooarte distractiv, ca intr-o turma de vaci!

3...2...1... foc de artificii... foarte misto, deci super super fain... am filmat tot momentul da’ n-am facut inca rost de material ca sa il public pe aici. Dupa focul exceptional de artificii, am asteptat cateva momente sa se duca dracu’ tot fumu’ ca sa vedem bradu’ cum se aprinde. Si s-a aprins, si s-a facut lumina! Uuuuuuhhh-aaaaaahhh-iiiihhh... *drooling*... ah stai, nu puteai sa te băleşti pentru ca iti cadeau resturi de la artificii in gura, uitasem! Am stat naibii cu gluga pe cap si tot mi-a intrat ceva in ochi, iar andreea s-a trezit cu o bucata de carton pe geanta, ca un cilindru :| LOL :| . Ohooo, dar stati sa vedeti ca nu s-a terminat. Dupa ce s-a sfarsit toata treaba asta, s-a creat un haos total... zici ca era apocalipsa.

Toata lumea impingea.. deci sa mor de nu... nici in transportu’ in comun nu e asa, incredibil! Vitele impungeau din spate, din fata, din stanga, din dreapta asa incat.. nu exagerez:

1. m-a apucat claustrofobia
2. m-au rotit :| ... deci m-au rotit... precum rotesti o bucata de aluat in mana, atunci cand vrei sa faci rondele... Doamne, cat am râs de faza aia si acum am zambetu’ pe buze.. comic de situatie... cum dracu’ sa te roteasca, mă gogule... Doamne =))
3. erau niste cocalari in spate care.. m-au enervat... taia-le-as capu’
4. m-au socat proastele astea care au venit cu plozii. Cata minte sa ai sa iti iei copilu’ de maxim 2 ani ca sa vada bradu’... Ai o aluna pe post de creier? Ce pula sa mai tina ala mic minte ca a vazut nu-stiu-ce brad, băăăăăăăăăăăăai... băăăăăăaaaaiii... ganditi-va si la copii, nu numai la voi!!!!! Inconstientelor! Nu pot sa descriu in cuvinte ce le-as face proastelor care au venit cu copiii aseara, v-as rupe capu’! Dobitoacelor!
5. Deja nu inteleg de ce mai mergeau semafoarele, oricum era populatie peste tot, atat incat ramasesera saracii oameni cu masinile blocate... Chiar mi-a fost mila de aia care sedeau frumos in mercedesurile lor si asteptau sa o poata lua din loc. Atatia cai putere inutili... ntzntzntz...

Asadar... aseara nu stiam ce dracu’ sa mai cred, a meritat...n-a meritat... Si zic asa... A trebuit sa indur PREA multe doar pentru 10 minute de artificii si un brad care oricum o sa fie acolo de acum incolo pana-n ianuarie-februarie... dar trebuie sa recunosc, a fost o experienta unica... cand ma mai roteste/striveste pe mine lumea gratis? Eh?Eh? Chilipir curat.... nici la concertu’ lu’ Manson n-a fost asa.