Sunt ceea ce gândesc

Să tragem linie dedesubtul anului 2008. Pentru mine a fost un super an. Cred că, cel mai grozav... toate au mers bine şi chiar dacă s-au mai ivit mici neplăceri, în toate a existat un bine. Să vedem câte s-au petrecut...

Începem cu Revelionul din 2007 înspre 2008, seară pe care am petrecut-o alături de două prieten foarte bune. Ţin minte că nu am avut un sentiment plăcut în legătură cu anul 2008 în seara aia. O prostie fiereşte. A fost un an grozav, contrar aşteptărilor. Ianuarie, februarie, martie, aprilie au trecut fără prea multe evenimente. Din mai n-am mai scris pe blog din cauza bacalaureatului.

Mai şi Iunie au fost nişte luni pline ochi. În mai am învăţat până mi-a ieşit pe nări, dar am şi petrecut la momentul oportun. Am avut atestatul la engleză, pe care l-am luat cu notă maximă. S-a încheiat anul şcolar. Ultimul an în liceul Mihail Sadoveanu. Am avut apoi festivitatea cu robe din Parcul 23 august, la teatrul de vară. O zi de neuitat. Iunie a venit cu emoţii de examene. Am trecut prin peripeţii, probe orale şi scrise, formalităţi... apoi am aşteptat rezultatele la începutul lui iulie. Căcaţi pe noi toţi. Am trecut de Balaureat cu notă foarte mare, 9.42. Am avut un sentiment de uşurare nemaipomenit. E plăcut să ştii că în sfârşit poţi lenevi cât doreşte inima ta. Am trecut şi printr-o admitere, dar şi iulie a fost un vis scurt.
În august ne-am zbătut cu văruieli, curăţenii etc. apoi am plecat în Argeş unde we had the time of our lives. Am urcat la Cetatea Poenari 1480 de trepte prin pădure cu emoţii că va ploua... am întâlnit un tip super de gaşcă ce strângea banii de bilete şi care ne-a şi lăsat să pozăm cu două aparate la preţ de unul. Aş fi stat toată ziua la taclale cu omul ăla, era o persoană foarte glumeaţă şi deschisă. Am ajuns acasă o dată cu septembrie. Septembrie mi-a adus o altă admitere, un nou val de emoţii. Examenul de admitere nu a fost tocmai ce mă aşteptam, ca dovada nici nu am intrat la cursurile de zi, dar după cum spuneam în fiecare mic rău a existat un mare bine pentru că în octombrie m-am angajat unde am rămas şi unde am cunoscut oameni deosebiţi, am intrat într-un colectiv OK şi am rămas acolo. De la jumătatea lui octombrie s-a produs o schimbare, mi-a trebuit tărie să fac ce-am făcut, dar... am reuşit să judec limpede şi să îmi dau seama de ce e bine să faci la un anumit moment în viaţă şi ce nu e bine să faci. Revenind, le-am dus pe amândouă, şi şcoala şi munca. Greu dar plăcut şi util. A trecut şi noiembrie. Decembrie mi-a adus lipsa unei zi naţionale pentru că am lucrat... dar nu-i nimic, pentru că sărbătorile mai mari au venit repede. Moş Nicolae nu mi-a adus o nuia, ci dulciuri, iar de Crăciun am primit aproape tot ce îmi doream. Iată-ne în prezent. Mâine e ultima zi dintr-un an grozav şi sper ca 2009 să fie măcar la fel de bun cum a fost ăsta. Sper că şi voi aţi avut un an bun şi dacă nu, lasă că o să aveţi... ştiu eu...

La mulţi ani!

Lexis.