Sunt ceea ce gândesc

Cred că de trei ore mă gândesc ce să scriu aici. Nu, nici acum nu ştiu, dar voi scrie despre cum nu ştiu ce să scriu.

Un nou an, huh? Un nou an necesită schimbări. În bine. Aşa e. Vreau ca 2009 să fie ca 2008. Să vorbim despre Revelion. Unde îl petreceţi şi cu ce vă îmbrăcaţi? Eu mi-am propus să port o cămaşă roşie ca să am noroc în dragoste (pf, prostie, nici dacă m-aş îmbrăca din cap până în picioare în roşu n-ar schimba nimic, un pulover bej nou ca să am noroc, o să am mereu bani în buzunar ca să am tot anul... Azi am făcut curăţenie în casă, că cică iar e o superstiţie legată de asta. Nu cred în lucrurile astea, dar nu mă costă nimic să le încerc, nu? Dacă e să se întâmple ceva de bine măcar să îmi pot explica sau dacă nu se întâmplă măcar să am pe ce da vina.

Nu îmi propun nimic pentru noul an pentru că nu am niciun plan. Atâta vreau, sa fie la fel de bun ca ăsta. Să am înţelepciunea pentru a face întotdeauna deciziile corecte şi de a reacţiona întotdeauna după ce am gândit de două-trei ori înainte datele unei probleme. Anul ăsta am continuat să fiu impulsivă şi să insist asupra unor probleme care nu necesitau aşa ceva. Spre sfârşit pot spune însă că m-am redresat şi am acţionat aşa cum trebuia şi am gândit de două ori înainte să schimb o situaţie. Am continuat să fiu o persoană optimistă în ceea ce îi priveşte pe cei din jurul meu, dar nu şi pe mine. Am continuat să sper la schimbări ce nu s-au făcut, să sper la oameni care nu necesitau speranţă. Am regretat cuvinte aruncate la nervi, am regretat oameni, am regretat uneori până şi modul meu de a fi sau de a gândi.

Seara asta nu e însă despre ce am făcut şi ce nu am făcut, ci despre ce urmează sau nu să facem. Aşa că... după câtă apă am bătut în piua... vă urez din nou, LA MULŢI ANI şi distracţie plăcută!



Mika - Happy Ending

Aici se încheie "Imagination is more important than knowledge".

Cu bine,
Alexandra Ghiţă.