Miracol de Craciun si un final cu adio

12/29/2008 07:33:00 AM

Am uitat să vă spun în postările anterioare faptul că în a doua zi de Crăciun mi-a dispărut subit durerea de măsea. Sper să nu fie liniştea dinaintea furtunii. Azi am ieşit cu Deea, am găsit în sfârşit un moment liber în care să vedem un film şi să bem o cafea. Şi revenind la dureri, azi de dimineaţă m-a trezit o durere de rinichi (cred) ce nu mi-a mai dat pace până nu am luat un algocalmin. A fost ceva destul de ciudat. În orice caz, după ce am ajuns acasă de la film m-a luat ameţeala şi acum suport o durere de cap enervantă. Nu mă mir dacă răcesc, având în vedere că ieri am făcut baie la -3 sau -2 grade... din motive... ce prefer să rămână secrete. Pe de altă parte cred că sunt şi foarte deshidratată pentru ca pur şi simplu nu pot să beau silit apă/ceai/suc dacă nu mi-e sete. Ştiu că e recomandat să bei nuştiucâtă apă şi bla bla, dar pur şi simplu nu pot. Acum nu ştiu dacă o fi cauza durerilor mele diversificate, dar nici bine nu cred că e. Pe de altă parte nici nu mănânc ce trebuie. Îmi stric foamea cu porcării. Când mergeam la birou aveam orar de masă ca lumea pus la punct, da' acuma... haos.

Eh, să vă zic ce film am văzut la cinema. Ala cu Pământul care se opreşte bla bla. Cu Keanu *daydreaming* care a cam îmbătrânit de altfel, dar rămâne un actor bun în continuare... şi un tip chipeş pe măsura vârstei. Deh. Şi a fost OK. Mi s-a părut scurt, timpul a cam zburat. Am ajuns la fix, exact când a început şi a fost tare bine că am avut cu cine să comentez. Adică, na, e cum zicea Seinfeld, dacă te duci la un film fără companie e ca şi când te-ai duce într-un loc să vorbeşti de unul singur. It sucks. Nu vă înţeleg pe voi, singuraticilor, care vă duceţi la film doar pentru film... cine se duce doar pentru film? Doh! :)) Oricum, o să merg eu într-o bună zi şi singură, doar să văd cum e... poate încep să vorbesc cu oamenii străini de pe lângă mine :)) Deci eu mă duc la film din următoarele motive în ordinea asta...

1. pentru tipul care rupe biletele/vinde biletele (pentru că întotdeauna unul dintre ei este f drăguţ ca să îmi facă mie în ciudă)
2. pentru popcorn şi pentru mirosul de popcorn
3. pentru comentarii şi atmosferă (nu vorbesc tare să mă audă toată sala cum sunt unii ţărani... nu mă înţelegeţi greşit)
4. pentru film.

Aşadar... După ce s-a terminat filmul, am vrut să mergem să bem o cafea, dar unde voiam noi nu s-a putut pentru că era absolut full, aşa că am mers într-un alt loc unde mai fusesem. Şiii... cam atât, acum mă bat cu durerea de cap... suportabilă dar enervantă, cu toate că până la urmă cred că voi lua nişte medicamente.

V-am spus de o surpriză pe care v-o pregătesc. Nu este una bună şi nu o să mai fie surpriză, pentru că o să vă dezvălui acum ce urmează să se întâmple. Cred că o să închid blogul ăsta. Ori îl şterg de tot, ori vedem noi. Mă mai gândesc, dar în principiu cam asta intenţionez. Motivele sunt mai ciudate. Adică nu ciudate, dar se contrazic cu ce am spus acum ceva vreme.

Am zis că nu îmi pasă dacă mă citeşte lumea şi dacă am trafic. Ei bine, faptul că verific în fiecare zi să văd câţi utilizatori intră tre' sa îmi spună ceva, nu ? Şi îmi spune că blogul ăsta e pe ducă. Cu toate că îl am de doi ani de zile... şi am o experienţă de trei ani... şi cu toate că am încercat cât de cât să îl fac cunoscut, nu am avut niciodată mai mult de 60 de vizitatori într-o zi. Şi ăia 60 au venit mulţumită unei lepşe. După cum vedeţi nu am adsense pe pagină sau reclame, ca să zic că vreau să scot bani din asta, voiam doar să citească lumea... să zică frate, uite un blog bun... îmi place cum scrie fata asta şi ce scrie aşa că de acum înainte o să îl vizitez mai des. Am încercat eu metode de promovare, dar nu a mers. Soluţia e să scriu comercial, să fac reviewuri, să preiau ştiri, să le comentez şamd, dar... eu nu vreau asta... eu vreau să scriu ce îmi place mie să scriu şi să critic ce îmi place mie să critic. Aşa că zilele astea vor fi probabil ultimele zile în care "Imagination is more important than knowledge" va mai exista sau va mai putea fi citit de toată lumea şi nu restricţionat.

Există şi bloggeri care s-au făcut cunoscuţi şi care scriu în stilul meu, dar nu ştiu cum şi de ce au ajuns cunoscuţi. Le zic bravo dacă au reuşit să atragă lumea. Eu nu. Şi nu m-am folosit de trucuri ieftine (gen, ieşit la beri) pentru ca alţii să pună constant link la pagina mea.. cine a pus, a pus că aşa a vrut şi gata... Nu m-am milogit de nimeni, nu am plătit pe nimeni să îmi facă reclama... În fine. Eu m-am obişnuit să scriu aici şi îmi face plăcere să recitesc şi să îmi aduc aminte întâmplări ce s-au petrecut în urmă cu săptămâni, luni, ani... Îmi place să observ cum am evoluat, de la scris în engleză-română, cu smiley-uri excesive care oricum nu apăreau cum trebuiau, la scris cu diacritice, pe paragrafe, mult mai ordonat şi etc. Îmi place să reascult melodii pe care vi le-am recomandat şi vouă la un moment dat şi să îmi aduc aminte şi de ce îmi plăceau melodiile alea. Îmi place să mă uit la poze, la screensavere, la... tot. Probabil o să îmi fie greu să mă despart de pagina asta. Chiar a fost şi este un jurnal şi... cred că o să mă opresc aici.

Mai scriu şi zilele care urmează.

Lexis.

5 commentsuri:

Anonymous said...

aw crap,mi-ai starnit pofta de a ma apuca de blogareala si acum pleci.Plec si eu daca pleci si tu,deci incerc sa zic:Nu pleca.Nu pleca!

Lexis said...

hehe merci, but..

Anonymous said...

darn my charms aren`t working today?:(

Lexis said...

nu e vorba de asta, dar am luat o decizie si nu stiu daca ma poate convinge ceva/cineva sa imi schimb parerea.

Andreea.R said...

Si eu te-as sfatui sa nu pleci. Mie nu mi se pare important sa intre multa lume pe blog, ci sa intre cei care conteaza. Ca sa iti dau exemplul personal, eu scriu pentru mine, pentru ca ma simt mai bine odata ce mi-am asternut gandurile, iar daca le mai citeste si altcineva apoi, foarte bine, daca nu, iar bine. Ai recunoscut ca si tu ai acelasi sentiment de multe ori, so why give up? Oricum, you know better ;)