Sunt ceea ce gândesc

Azi nu mai scriu despre filme. Azi scriu despre ieşirea mea de luni cu Zgubilitca. După luni întregi de căutare a unor parteneri "de bicicletă", a venit vremea să îmi găsesc şi eu pe cineva... sau mai bine zis... ea m-a găsit pe mine? Oricum ar fi fost, în sfârşit am mers în Tineretului pe biclă, profitând de campania asta a celor de la Raiffeisen Bank care îţi oferă şansa de a te plimba cu bicicleta, gratis, timp de 2 ore.

Băieţii sunt amplasaţi la intrarea dinspre Gheorghe Şincai şi tot ce trebuie să faci e să completezi un formular şi să laşi buletinul, apoi întregul parc îţi stă la dispoziţie. E foarte mişto senzaţia de libertate pe care ţi-o conferă un parc gol şi o bicicletă care se mişcă binişor şi mai mult de atât, contrar aşteptărilor, nu am dat de foarte mulţi câini. A fost doar un amărât mai mititel care nu ştia la care bicicletă să se repeadă, aşa că l-am lăsat în urmă confuz.

Părţi proaste? Căldura... care e oricum peste tot. Când o să inventeze şi ei hainele alea cu aer condiţionat? M-am ales cu o insolaţie de toată frumuseţea de care am scăpat în 2 zile şi m-am bronzat cu model pe picior şi mâini :D Să zicem că bronzul nu mă deranjează mai deloc în comparaţie cu durerile de cap insuportabile provocate de insolaţie. Asta e învăţătură de minte. Sper ca data viitoare să nu uit să îmi iau o şapcă pe cap sau o bandană.


p.s. Titlul nu e compus de mine, sunt doar cuvintele de pe un zid. Mi s-a părut interesant, asta doar dacă nu înseamna altceva mai porcos şi nu ştiu eu "slangul" copchiilor din ziua de azi. Mă rog, eu m-am gândit la Enigma Otiliei, dar cine ştie la ce s-au gândit ei.