Sunt ceea ce gândesc

Leap Year înseamnă în limba engleză "an bisect". Eu nu ştiam, de fapt, cred că ştiam, dar am uitat. Am uitat mult din engleza pe care o ştiam pentru că nu am mai practicat.... copii, nu faceţi ca mine! Revenind la film...

Există o tradiţie irlandeză şi anume, în anul bisect, pe 29 februarie, fata poate veni să îl ceară în căsătorie pe bărbatul visurilor ei.... ca excepţie de la regulă (nu ştiu dacă e adevărată tradiţia, dar aşa e în film). Anna speră ca Jeremy să o ceară în căsătorie, dar când acest lucru nu se întâmplă, decide să meargă în Dublin să profite de tradiţia irlandeză şi să îl ceară ea pe Jeremy în căsătorie. Filmul urmează tiparul binecunoscut al tinerilor care se îndrăgostesc într-o călătorie. Anna nu ajunge la Dublin, ci într-un orăşel izolat de lume şi aşa îl cunoaşte pe Declan, care ajunge să îi fie tovarăş de drumeţie.

Eu am început să fiu mare fană Amy Adams şi cred că i se potriveşte foarte bine rolul de femeie cochetă pe care îl are atât aici ca Anna, cât şi în filmul Miss Pettigrew Lives for a Day ca Delysia (la care voi face review în curând). Declan, interpretat de Matthew Goode, reprezintă irlandezul tipic, plin de sarcasm, glumeţ, dar şi foarte bun de iubit. Accentul irlandez e... delicios, chiar nu prea ai habar ce spun la un moment dat dacă nu ai avea subtitrarea care să îţi vină în ajutor. O parte a sfârşitului mi s-a părut foarte frumoasă, iar întregul film este de urmărit. E o comedie romantică utilă în momentele de oboseala şi-sau depresie cronică, dar romantismul nu e pentru toată lumea.

Peisajele sunt superbe şi filmul ăsta chiar m-a făcut să vreau să ajung acolo într-o zi , dar drept vă spun, mi-e cam teamă că n-am să înţeleg engleza vorbită acolo.

See ya, bobs!