Sunt ceea ce gândesc

Nu stiu cum sa incep reviewul asta. Filmul asta a fost cel mai emotionant dintre toate vazute aproape in toata viata mea. Nici la Titanic nu am plans cum am plans la asta, adica pur si simplu nu m-am putut abtine. S-a putut cineva abtine sa planga? Dintre cei care l-au vazut deja? Daca da, sa stii ca, oricine ai fi, esti tare... esti de piatra, la propriu.

Hachi a fost un caine real, a existat si povestea lui e veche si binecunoscuta. O sa va spun despre ce e vorba integral pentru ca e suficient sa dati un search pe Google si sa cititi pe Wikipedia cine a fost. Asa ca, daca nu vreti sa stiti subiectul filmului integral si ce se intampla, incetati sa mai cititi in aceasta clipa.




Bun. Hachi este un caine din rasa Akita, gasit de un profesor japonez prin anii 1924 mi se pare. Profesorul l-a crescut pe Hachi si s-a atasat foarte mult de el, conexiunea dintre ei a fost una extrem de speciala. Atat de speciala incat, atunci cand a murit profesorul de un atac cerebral in 1925, Hachi a continuat sa il astepte la gara, cum facea inainte. Nu a asteptat o zi, 2, 3... ci 9 ani de zile. A fost dat unui alt proprietar, dar el a fugit si s-a intors la gara si la casa profesorului. Cand a vazut ca profesorul nu mai locuieste in casa aceea, Hachi a devenit cainele strazii, dar mereu, la aceleasi ore, Hachi venea si il astepta pe profesor.

Povestea pare rupta din carti fantasy, dar cainele a devenit celebru inca de atunci. Japonezii i-au ridicat o statuie din bronz in statia unde venea si il astepta pe profesor, iar statuia a fost inaugurata chiar cand cainele inca mai traia. Hachiko a reprezentat de atunci simbolul loialitatii si in fiecare an se face o festivitate in amintirea lui.

Rolul principal in film il detine Richard Gere, iar actiunea se petrece prin 1998-2008. Coloana sonora a filmului si cadrele fac povestea atat de emotionanta. Este pur si simplu uimitor ce au putut sa faca din el. Pe parcursul vremii s-au scris carti despre acest akita, s-au facut cercetari, s-au facut filme, seriale si ce-i drept, nu le-am vazut. Cunostintele mele despre existenta cainelui au inceput cu acest film care pur si simplu m-a facut sa plang la sfarsit. Pe parcursul randurilor pe care le scriu aici si de fiecare data cand vorbesc de Hachi parca vorbesc de un roman inventat de cineva, nici acum nu m-am obisnuit cu ideea ca a existat, ca l-a asteptat 9 ani si ca nici macar nu a fost vorba de prostia unui caine. Asa cum a vazut ca profesorul nu mai sta in casa aceea si s-a oprit sa se mai duca acolo, asa putea sa se opreasca sa mai vina si in gara.

Uitati-va, este nemaipomenit si este bun de vazut in familie. Toti avem de invatat, chiar de la un simplu (aparent) caine.